“Nu vorbim de legalitate aicea”

“Nu vorbim de legalitate aicea”

Ploua. Suntem in fata casei de pe Dimitrie Racovita 30a. Cei doi deschid usa. Spun- intra Vera, cu tine am semnat contractul. Nu-ti fie frica, nu ti se intampla nimic. Cu ei nu avem ce discuta. Sorin si Isolda raman in fata casei. Eu intru. Sunt blocata. Domnu Buzatu are capul stramb si un inceput de mustata. Doamna Buzatu si- dat cu ruj azi. Vera, ne despartim imi spune. Pentru ca tu nu ai fost corecta. Faceti galagie, mi-ati speriat vecinii aicea. Erau sa sune la politie vineri.

Am o presiune in tample. Ma simt de parca toate astea se intampla intr-un cosmar. Dragos e fiul Sandei. Mama si fiul. Ea vorbeste cu o voce calma. El sa clatina de pe un picior pe altul. La inceput vorbeste doar ea. Nu e legal zic sa ne dati afara din casa fara preaviz. Vineri am avut un atelier de scris. Nu am facut galagie. Nu ne-a atras nimeni atentia ca deranjam. Incerc sa vorbesc dar ma simt cumva in urma mea. Ea e calma, zambitoare. Aici e o casa linistita. Tu ai deschis la domnul de la lumina. Stii ca nu toti oamenii care zic ca sunt de la lumina sunt de fapt de la lumina? Stii ca uneori cobor la unu noaptea sa verific daca voi ati lasat usa deschisa? Cine stie cine poate sa intre peste noi in casa? Incerc sa vorbesc- in contract era specificat ca in clipa in care pica intelegerea, primim un preaviz de 30 de zile. Nu vorbim de legalitate aicea, spune el. Nu mai puteti sa stati. Pai bine zic dar asta nu se poate pentru ca avem repetitii, avem un festival intr-o luna. Nu puteti sa ne dati afara fara preaviz. E ilegal. Nu suntem o societate de binefacere zice el, privind peretele de deasupra mea. Si clatinandu-se de pe un picior pe altul. Si cu banii pe care i-am platit? Intreb. Va dam inapoi 1000. Stati sa ma consult cu colegii.

Colegii sunt afara, in ploaie. Sunt si mai scursa in timp ce ei suna avocati, suna politia, vor sa ii dam in judecata. Imi explica cum sa le vorbesc. Ca trebuie sa avem si noi demnitate, nu putem pleca asa. Stiu imi repet mecanic. Trebuie sa avem demnitate. Trebuie sa ma duc inauntru si sa am demnitate. Nu putem pleca asa. Ma duc din nou inauntru. Intre timp, ei se saluta prietenos  cu niste muncitori. Intru. Imi mai explica o data cum am gresit – ati dat paine la caine. Erau bucatele de paine la caine. le repet ca vreau sa vad contractul pe care l-am semnat si pe care ei l-au luat sa il inregistreze la administratia financiara. Nu mai comentam, Vera, imi spune el. Accepti sau nu propunerea.

Mai ies o data. Vorbim cu agenta. Agenta spune ca n-avem ce sa facem. Isolda tremura, are o geaca subtire. Ploua. Sunam la avocata. Avocata zice ca. Agenta zice ca. Cei doi au urcat in camera si stau de dupa perdea. Apoi trag perdeaua. Ma duc din nou. Venim cu politia si cu avocatii le zicem. Nu aveti voie sa ne dati afara fara preaviz si nu aveti voie sa ne blocati intrarea in casa. Veniti cu cine vreti.

Mergem la Izvorul Rece, ii cautam pe net. Dragos Buzatu a castigat 4000 de euro la testul de afacereza, asta e singura informative pe care o gasim, alaturi de o poza zambitoare si multumita de-a lui. Discutam facem planuri. Ca nu se poate. Ca orice ar fi. Ca e ilegal. Ne luam o supa. Sunam la agenta. Agenta zice ca in cel mai bun caz ne poate ajuta sa ne gasim altceva. Cel mai ciudat e ca simt ca vad toate astea de undeva de foarte departe, dintr-un colt al creierului, fara sa pot sa reactionez de fapt in nici un fel. Incerc sa ma scutur. Nu simt decat frica. Frica si blocaj. Merg la baie, ma scutur bine, incerc sa ma montez. Imi zic ca trebuie sa ramanem acolo pana la jumatatea lunii macar, si daca nu, mergem la politie.

In mod ciudat, inca de pe 8 martie de cand am intrat acolo in camera portocalie dupa 2 zile fulger in care am adunat cate 60 de lei uneori mai mult de la cursantii Scrie despre Tine, am inceput sa simt, mai inexplicabil si mai acut decat oricand, frica. Cand ne-au primit in prima zi, si ne-au explicat ca trebuie sa tinem peretii curati ca altfel ne opresc garantia, ca trebuie sa fie liniste ca trebuie sa nu trandtim usa etc, ceva a aparut in stomacul meu. M-am strecurat acolo timp de o luna, cu aceeasi frica in stomac, uneori mai simtita uneori mai putin simtita. Am cumparat mop, sapun, detergent. “Acum avem si noi casa noastra”, ii repetam vesela lui B. cand am mers in piata la arabi sa luam de toate. Pe 9 martie la ora 10 eram acolo cu detergent, mop si 3 scaune si trei covorase, ramase toate de la spectacolul Ich Clown. Apoi in fiecare zi am mai dus cate o cana, farfurie, am primit o cafetiera, am mai dus un scaunel mic de lemn pentru repetitiile de la Io te-am facut Io te omor, o patura si tot restul.  “Prima oara cand avem casa”, repetam mandra refrenul asta, in timp ce in acelasi timp, in stomacul meu, undeva, in mod ciudat, frica crestea. Nu pot sa explic de ce. Frica sa nu il pierdem, imi mai ziceam cateodata. Dar cum am putea sa il pierdem linisteste-te Vera pur si simplu nu poti tu sa te obisnuiesti cu binele. E totul bine e totul ok acum. Au fost ani plini de trauma si plini de schimbari, ati fost mereu pe fuga, mereu fara un loc cu liniste, dar acum e altceva. Sunteti in alta faza. Atelierul a crescut. Aveti o casa. Macar 9 luni aici tot ramanem. E misto zona, e liniste pe strazi. E super.

Ieri pe 3 aprilie s-au intamplat, buluc, toate de care imi era frica: Vera, ne despartim. Si, blocata, nu m-am mai uitat decat la cum se desfasoara totul in fata mea, ca un film pe care il vazusem de fapt cumva déjà.

Nu pot sa le zic nimic doamnei Buzatu si domnului Buzatu, care ma privesc. Stiu ca ma folosesc pentru ca si-au dat seama ca nu o sa pot argumenta. Nu pot sa argumentez. Sunt blocata. Stiu ca sunt niste ecscroci. Nu am ce sa comunic cu ei. Le spun: mi se pare ireal ce faceti. Stiti ca ma puteti intimida si va folositi de asta. Vreau sa vad contractul si sa plecam legal, cu preaviz. Vera termina, nu comentam. Simt ca ma fac pe energie. Sunt autoritari si hotarati. Profita. Probabil ca asa se simte la viol, ma gandesc cumva in capul meu. Exact asa. Esti abuzat si cu cat mai mult te opui, cu atat mai multa placere le face.

Bine, le zic, dar avem un festival. Imi trebuie spatiu de repetitii. Nu puteti sa ne dati afara asa. Avem dreptul sa stam cel putin pana la jumatatea lui aprilie.

Ajungem la politie. Ni se spune- a, Buzatu? Asta e un personaj foarte… aparte. Il stim pe asta. Toata strada e a lui. A avut scandaluri acum 2 ani, cu retrocedarile. A dat oameni afara din casa, a dat o batranica afara, ea sta in strada acum. E uns cu toate alifiile, a fost prin tribunale. Nu aveti ce sa faceti pentru ca nu aveti contractul. V-au pacalit. Sunt niste escroci. Din punct de vedere moral, ne spun, ar fi minunat sa se afle in presa despre omul asta. Macar sa fie si altii preveniti.

Si apoi unul dintre politisti, asa de nicaieri, spune- stiti filmul ala cu Batman? Ala… nu mai stiu care din ele. Stiti cum sunt oamenii astia? Cum e Jokerul din film. Unii oameni sunt nascuti doar sa faca rau.

Celalalt politist ne spune: sa stiti ca in Bucuresti trebuie sa va asteptati la asta. Nu vreti sa stiti cat de perversi sunt proprietarii in Bucuresti. Asta sa va fie lectie de viata, nu mai lasati niciodata contractul din mana.

Unul dintre politisti e si el chirias si a pierdut bani si un contract in care e dat afara fara avertisment pentru ca nu a vrut sa mai plateasca impozitul.

Cautati-o pe doamna pe care a dat-o afara din casa, e la intersectia dintre Mosilor cu Traian, are o taraba acolo. Ea o sa va poata spune mult mai multe. Nu aveti ce sa faceti decat sa il dati in judecata, dar asta o sa dureze ani.

Ne intoarcem. Acceptam propunerea, ii zic. Intru din nou si imi dicteaza cuvant cu cuvant contractul de reziliere, din cand in cand ma mai corecteaza cu o voce blanda- vezi ca aici ai pus punct trebuia sa pui virgula. Ne strangem lucrurile, 3 scaune pliante, un scaun mic de lemn, o patura si cani. Si o cafetiera.

Dorm. Semi-cadere seara, plang mult. Azi ma trezesc pe la 7 si inca imi vine sa plang. Imi spun ca poate a fost greseala mea, ca am facut lucruri la care de fapt nu ma pricep. Nu ma pricep sa fac contracte cu proprietari si nici sa tin spatii si nimic altceva poate din toate cate incerc cu eroism sa fac. Stiu doar ca vreau sa scoatem piesele astea din Festivalul Scrie despre Tine, ca imi place sa repet la ele si ca vreau sa le vad jucate. Si stiu ca pot sa scriu. Cred ca asta e singura mea arma in acest moment. Si singura chestie care o sa ma opreasca sa ma judec prea tare, asa cum am mostenit din cultura fricii si a pedepsei, unde am invatat sa ne uram si sa credem ca nu suntem destul, sis a ne micsoram in fata oricui de frica sa nu pierdem lucruri. Cultura greselii unde am invatat cu atata arta sa sa ne programam esecul. Cultura traumei, in care lucrurile nu pot avea continuitate. In care periodic ai cate un soc din care abia poti sa te ridici, in care nu ai liniste. Singura liniste pe care o pot avea acum e cand scriu si ma conectez la vocea mea aia care nu a reusit sa articuleze ieri nici un cuvant autentic si real, ci doar sa baiguie niste lucruri pe care nici ea nu le credea. Asa ca o sa scriu aici, pe blogul asta pe care l-am facut ca sa facem vizibil un atelier in care incurajam oamenii sa se conecteze la vocea lor autentica, dincolo de ce li se spune ca e bine sau rau. O sa scriu si eu, exact pentru ca e singurul lucru pe care pot sa il fac, si o sa scriu despre fiecare zi care trece pana la Festival, cu toate pregatirile, un fel de jurnal de bord care sa ma conecteze cu oamenii pentru care acest demers de a scrie despre tine are sens, oamenii care vor sa iasa din “matrix”, sa se deconecteze de la frica si de la ura de sine si de la toate lucrurile alea care cresc in capul tau si te fac sa nu mai fii in contact cu lumea.

Acum plec la repetitii, Stand Up Pls, din nou in mansarda Lente. “Aventura continua”.

Scrie despre Tine continua reptetitiile pentru Festivalul care se va intampla intre 10 mai si 10 iunie. Tinem aproape.

afis-SDT-FESTIVAL-bun

Advertisements


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s