de pe 05 pe 06

Ce s-a mai intamplat pe 5- am mers la AFCN, unde am aflat conditiile pentru etapa a doua de concurs, cu deadline pe 12 aprilie. AFCN e intr-o cladire mare, de sticla, unde tipul de la intrare, un bodyguard ras in cap, zambitor, se joaca cu niste matanii de chihlimbar.

Apoi am mers la Urbanesc, unde ne vor gazdui o parte din antrenamente si repetitii. La doar o straduta distanta de déjà vestita Dimitrie Racovita 30A, intersectia Mantuleasa cu Stefan Luchian. La Urbanesc au o mansarda imensa, un spatiu curat, nou deschis, multe vaze cu multe lalele, multa lumina si vizavi un magazin cu o vitrina care arata asa:

06_blog

06_blog(5)

Apoi am mers la Act, unde am stabilit de principiu data premierei spectacolului “Stand up pls”- se va intampla pe 1 sau 2 iunie, ramane de stabilit si cu actorii. Am mai vorbit si de productia la “Solpadeine is my boyfriend”, in timp ce beam o cafea intr-un pahar de plastic cu A., intr-una din cabine. Ce mai faci? L-am intrebat. Uite, management cultural. Dau cu aspiratorul. In timpul discutiei a intrat si Marcel Iures, care mergea incet si apasat, a intrat, a zambit, A. i-a zis ca iesim din cabina imediat, nu va grabiti, a raspuns el zambind, apoi s-a dus spre iesire, apoi s-a intors din drum si mi-a strans mana. Marcel Iures, mi-a spus, si a iesit apoi la fel de incet.

Am mai incercat sa dau de cei de la Comedie, pentru intalnirea care era stabilita de dimineata, pentru stabilirea premiera de la Branza Topita, insa telefonul era inchis. Nu-i nimic, sunam si maine. Apoi am inceput programul de repetitii pe aprilie, in timp ce in paralel colegii de la board s-au intalnit singuri ca sa faca planurile pe comunicare pentru Festival.

Pe 6- am plecat de acasa pe la 11 si m-am intalnit cu Liana la cafeneaua Conservator, pe langa Angst, in spate la Cismigiu. La cafenea liniste, am stat la un balconas si am privit un domn care isi citea ziarul. Am baut o cafea cu Liana si am vorbit de textul ei in lucru si de colaborarea cu Teatrul de Arta. Posibil sa scoatem acolo doua din cele 5 premiere, si sa facem tot acolo si conferinta de presa. Am plecat dupa o ora- doua, afara era soare si Liana imi povestea despre cum atunci cand nu ii mai vin idei, face miscare browniana pe scena Teatrului de Arta. E foarte puternic, imi zice, iti anuleaza ratiunea. Ramane doar instictul. Am mai vorbit si despre faptul, culmea, ca s-ar putea ca si ei sa aiba probleme similare cu ce am patit noi cu Racovita 30. Sunt doar doua strazi mai incolo, pe Sfantul Stefan. Cica toata zona e plina de mafioti si afaceri suspecte. Dar pe de alta parte, in teatru in curand o sa se intample lucruri mari. Toti oamenii astia tineri, toate companiile astea care au inceput sa apara si sa miste lucruri… WOW. Imi spune, Liana, clatinand din cap. W-o-w. O sa se intample lucruri mari. Incep sa se lege. Oamenii incep sa se uneasca, sa se miste. Sunt energii foarte foarte bune.  O sa fie altceva in curand. Alt-ce-va.

Ne despartim langa Angst si plec spre Romana unde raman pentru restul zilei. Terminam calendarul de repetitii si spectacole, in care includem si repetitiile generale, sedintele de productie, lecturile, intalnirile cu dramaturgii etc. Dupa ce mai trec vreo 3 saptamani, ii zic lui S, tre sa facem si program pe ore, cu lunch break. Ca asa e civilizat. Daca avem lunch break, o sa reusim sa ducem tot Festivalul asta. Mancam seminte si ne apucam de lucru.

06_blog(4)

Intre program de repetitii si program de scurtmetraje si program de ateliere, vedem prima varianta de montaj pentru primul scurtmetraj din seria scurtmetrajelor Scrie, cu Andreea Lupu.

06_blog(3)

Terminam pe la unshpe si plec spre casa.

Cand fac programul, cumva nu stiu de ce imi vine ca o parte din linii sa le fac serpuite. Nu patrate. Am impresia ca prea multe linii drepte dauneaza. E bine sa tii lucrurile fluide. Din cand in cand, ma mai opresc si ma mai uit in jur. Simt nevoia sa fac asta. Ma uit cum mana mea traseaza liniile astea, cu creionul pe o foaie mare de hartie, adusa de Vlad la Scrie Scrie in mansarda, cand a gasit un sul de hartii acasa si a zis ca sa le aduca ca poate cine stie, folosesc la atelier. Dupa aia au ramas doua foi in garsoniera din Racovita timp de cateva saptamani, si dupa aia la evacuare, cand am iesit pe langa domnul Buzatu care pazea sa ne strangem lucrurile, am luat in treacat si astea doua foi de hartie. Pe una din ele am facut acum programul.

06_blog(2)

Am des momente cand simt nevoia sa ma opresc si sa ma uit in jur. O mai fac azi pe strada, pe langa Luterana, cand stau pe loc vreo 5 minute si fac si cateva poze. E soare, e primavara.

Nu mai stiu cand, cred ca ieri, in trecere spre Verona, vad o scena draguta, aud mai intai muzica rock data tare dintr-o masina, ma uit si masina pe langa care trec e parcata, cu geamul lasat in jos. Prin geamul deschis se vede bratul tatuat al unui tip cu mischi si tricou mulat. Muzica se aude tare, ceva AC/DC, Thunderstorm. Langa masina la un metru e un tip mai in varsta, mai cuminte imbracat, cu parul carunt, care merge incet, si care la auzul muzicii data tare, se rasuceste brusc pe calcaie si se apropie de masina. Nu imi dau seama daca cei doi se cunosc, incetinesc un pic mersul sa vad daca cel mai in varsta vrea sa ii spuna ceva- poate sa dea muzica mai incet sau ceva de genul. Tipul se opreste in dreptul geamului, il priveste lung pe cel din masina, aplecandu-se cumva sa il vada mai bine, si apoi ii zambeste. Un zambet nostalgic, ca o mica complicitate “de baieti”. Cel tatuat din masina se uita la cel mai in varsta si ii zambeste si el. Se privesc pentru cateva secunde, cu acelasi aer de complicitate, dand din cap pe ritmul AC/DC. Apoi tipul tatuat inchide incet geamul si pleaca.

Alte momente- cand stau pe balcon la romana si vad ca in parculetul din fata au mai adus doua banci de lemn. Cand vorbesc despre boardul de ieri cu Corina la telefon, in timp ce urmaresc cu privirea un om nebun care trece pe strada mormaind ceva, apoi lasa o bricheta grijuliu pe o margine de gard, langa o femeie cu doi copii care cersesc si un tip imbracat sport cu casti in urechi care asteapta la trecere.

In timp ce lucram, ascultam darbouka si o mantra yoga si “Dragos Voda”, adica reintoarcerea Dragonului AK47 dupa ce a trecut prin 2 hepatite si toate tipurile de droguri de pe pamant. Si asa se termina si ziua de 6 aprilie 2013.

(Ne-am gandit dupa ce am ascultat albumul asta ca la cum povesteste Dragonu despre el, ar trebui cumva sa il invitam la SDT)

Advertisements


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s