Primele repetitii- by Anca

In ultima vreme nu am prea dormit noptile. De fericire si de frica. Se intampla unul din cele
mai faine lucruri pe care le-am trait vreodata: repetitiile la piesa mea, „Ultimii eroi”. Este o
piesa despre un grup de adolescenti dintr-un oras de provincie care viseaza la Bucuresti cu
gandul ca, atunci cand vor ajunge acolo, li se vor rezolva toate problemele ca prin minune.
Intre timp, trec prin intamplari mai mult sau mai putin normale.

Marturisesc, sunt destul de indragostita de echipa de actori + regizoare care lucreaza pe acest
proiect (Catalina, Lucian, Iulia, Sever, Ilinca). Dupa fiecare repetitie imi vine sa ii umplu pe
Vera si pe Sorin de SMS-uri si mail-uri cu „wow” si „ce tare!!!”. Atat la improvizatii, cat
si atunci cand se repeta scenele, ii banui pe actori ca au fost acolo cand s-au intamplat toate
lucrurile despre care am scris pentru ca reusesc sa redea atat de bine tensiunea si chiar si
gesturile mici (de care nu le-am spus). Sa scrii o piesa de teatru bazata pe experiente personale
si apoi sa vezi cum se joaca intamplarile tale pe scena…este o experienta prin care, zic eu, toti
ar trebui sa trecem. Ai impresia ca dupa ce se termina atelierele Scrie despre Tine, experienta
SDT nu poate deveni mai tare de atat…ei, bine…sa te tii la repetitii! Si inca nu pot sa imi
imaginez cum va fi la premiera.

Euforia de dupa repetitii ma tine si noaptea, cum ziceam: imi amintesc piesele pe care le
ascultam in perioada aia, le trimit catre Lucian, Catalina si Ilinca pentru a reusi sa redam cat
mai bine atmosfera de atunci, primesc link-uri inapoi catre piese si mai faine, scotocesc prin
sifonier dupa haine din perioada mea rock si accesorii pentru costumatie, o nebunie. Ma simt
ca la 15, 16, 17 ani. Le duc unul din jurnalele in care scriam, scrisori primite de la el. Imi
amintesc prin ce treceam cu cei doi iubiti din liceu, cat de penibile sau amuzante au fost unele
faze, cat haos era in capul meu atunci si, pe masura ce ei diseca personajele Tudor, Maia si
Vlad pentru a le intelege mai bine, incep sa inteleg si eu de x s-a purtat asa si y s-a purtat asa.

Apoi, apare singura mea frica: sa nu ii expun prea mult pe unii dintre oamenii despre care
povestesc in piesa. Pentru ca eu la Scrie despre Tine am invatat sa imi asum, sa spun „asta
sunt” fara a incerca sa ma scuz in vreun fel, sa trec peste, eu nu am o problema. Dar emotiile
cu cine va veni la piesa or sa fie mereu. Cine va veni si cum se va vedea pe scena. Desi, in
mare parte, se stiu care sunt, au citit piesa si m-au incurajat. Amintindu-mi asta, ma mai
calmez.

Ma intalnesc cu Ilinca sa vorbim despre regie intr-un bar si fix cand intram incepe una din
melodiile pe care le ascultam in liceu, ca prin magie. „Tu si energiile tale” imi spune Ilinca, la
care fac ochii mari ca un copil la vata pe bat atunci cand imi spune ideile pe care le are pentru
decor si ca a stat pana la 5 dimineata ascultand muzica pe care am trimis-o si amintindu-si ce
asculta si ea cu gasca ei in liceu. Sunt in continuu uimita de cat de implicati sunt toti in piesa.
Cum actorii intra in toate starile prin care am trecut noi, cum empatizeaza, cum se schimba la
fata, cum iau toate emotiile la rand, cum imi pun intrebari la care nici nu m-as fi gandit, cum
isi propun sa se poarte cel putin o jumatate de ora pe zi asa cum s-ar purta personajul lor.

Cu alte cuvinte, pe 6 iunie, la teatrul Apropo, are loc premiera piesei care m-a transformat
intr-o pasare de noapte.

(text de

Anca Stefan)

anca1

 

Advertisements

One Comment on “Primele repetitii- by Anca”

  1. georgiana ene says:

    f. tare! felicitari!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s