urmatoarele repetitii, by Corina

Mi-e foarte greu sa spun ceva despre ziua de azi, dar ca rezumat: a fost foarte grea. Am mers cred ca la a sasea repetitie a piesei mele. Am auzit prima parte, cam primele 3 scene, deja de peste 15 ori pana acum, punand la socoteala si lecturile si repetitiile de acolo, restul piesei fiind insa un fel de organism in continua evolutie, care incepand cu azi cred ca are o forma care ne multumeste pe toti. “Branza topita” este o piesa intreaga in final, alcatuita din scene logic si teatral inlantuite, jucata de actori minunati care fac treceri si regizata si ajutata si crescuta de oameni priceputi. Se fac snururi, se lucreaza la miscarea scenica, se improvizeaza, se incepe de sus sau de jos, se fac pauze, se invata replici. Intr-atat incat ma intrebam azi ce mai caut acolo.

Cu maxima sinceritate: la primele 3 scene azi imi venea sa plang foarte des si in timp ce oamenii din jurul meu radeau, imi aduceam aminte franturi din perioada povestita acolo si imi venea sa fug din camera. N-am facut-o, nu stiu exact de ce. Mi se parea o reactie exagerata si n-as fi vrut sa dau explicatiile care in mod sigur mi s-ar fi cerut, ca doar ce nebun pleaca de la repetitia lui, mai ales cand e un talent asa evident si piesa e asa buna? (ego ego…). Asta credeam atunci, acum imi dau seama ca mi-era frica sa trec efectiv prin scena tocmai cand Seful o face pe Eliza sa se simta groaznic, mai ales ca stiam ca o sa fie mai bine si o sa vina si scena cu tabara la mare, la care inca rad de fiecare data. Speram practic sa vina scenele pe care le stiam, cu anticipare si emotia unui om care n-a mai vazut niciodata piesa. Asa ca am rezistat. Replicile si reactiile oamenilor adevarati se confundau in mintea mea cu realitatea si personajele construite si ma intrebam daca sa zic ceva sau nu, daca mai conteaza acum sau deja e tarziu. Imi spuneam ca sunt personaje acolo, ne jucam, e teatru, nu mai e realitatea, e o comedie la care oamenii desigur rad. Uite ca rad, ii vad aici langa mine cum rad si mie imi vine sa plang gandindu-ma la toate zilele alea cand as fi putut reactiona altfel si la toate momentele cand ar fi trebuit sa-mi dau seama ca locul meu nu e in firma aia.

E foarte greu sa-ti vezi amintirile jucate de actori. Esti acolo si nu esti, ei spun ce trebuie si parca nu si intr-un fel ai pierdut deja controlul, desi povestea curge, tu ai scris-o si e a ta, chiar daca nu in ordinea asta. E foarte greu de explicat pana si senzatia, asa ca n-am putut avea nici o reactie dupa ce am vazut tot textul citit. Mi-era mila de personajul bazat pe mine si imi revazusem multe greseli, asa ca nu eram pregatita pentru optimism. Am ocolit povestasii binevoitori de la Scrie care ar fi putut sa-mi spuna o parere proaspata, dar i-am ascultat la colt zicand ca le-a placut si ca e mai buna decat se asteptau. Am fugit pana sa ma prinda Vera sa ma intrebe cum a fost. Mi-am dat seama ca nu ma pot detasa dar am stat totusi cu echipa la o bere sperand ca o sa ma salveze. “Si cum ti s-a parut? Ai vazut ca am scos aia. Da, acuma curge mai bine. Da, imi imaginez ca nu e usor sa-ti vezi piesa jucata, mai ales fiind o poveste personala. Da, dramaturgii vor uneori sa-i omoare pe regizori tocmai pentru ca nu se pot detasa.” Imi face bine mereu interesul lor flatant si inca impresionant fata de parerea si viziunea mea asupra textului, desi uneori nu stiu ce sa le spun. Atunci ma trag un pas in spate cu grija si pornesc si eu de la personajele din piesa si construiesc de acolo un raspuns care sa duca textul inca putin mai sus. Trebuie sa fie bine pana la urma, avem premiera pe 26 mai si sper sa vina cat mai multi oameni care sa aiba o reactie. Pot si sa nu rada, doar sa traiasca ceva.

DSC_0110

Advertisements


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s