Traineri

 Vera Ion refuza in mod ciudat sa faca tot ceea ce i se spune ca trebuie sa faca pentru a fi o Reusita, nu ii e clar daca e regizoare de teatru, scriitoare, actrita, poeta sau dramaturga, sau doar o fata care traieste in Bucuresti si ii place sa gateasca cu prietenu. Asa ca traieste intr-un mix de povesti personale, viata reala care ajunge pe scena si viata de pe scena care ii influenteaza viata reala. De obicei, cam tot ce face si nu are o legatura personala cu ea e o vrajeala ieftina si iese prost. S-a apucat de scris cand s-a indragostit prima data. Scrie de obicei numai cand chiar nu se mai poate, si tot ce a scris pe langa asta a fost, again,  o vrajeala. Ii place conceptul de ”ce vezi ce auzi” si ii place cand are timp sa isi reaminteasca toate filmele prin care a trecut de-a lungul unei zile sa scrie toate astea. De obicei scrie igienic, ca sa isi ordoneze emotiile altfel mult-prea-rusinos-de-coplesitoare, si ca sa poata da ochii cu ziua de maine. Cel mai mult ii place sa cunoasca oameni. Cel mai tare se blocheaza cand vine vorba de ”a reusi”/”competitie”/”cine e pe locu-ntai”/”sa facem bani, multi bani”, asa ca pentru a-si rezolva blocajele a schimbat de cateva ori tara, cu una mai buna (Romania cu Anglia si apoi Anglia cu Romania). A inceput/facut cateva facultati- Litere de unde a fugit , UNATC unde si-a dezvoltat frustrarile si complexele, Goldsmiths University of London unde s-a re-normalizat. A lucrat cu cateva grupuri de teatru si arta comunitara (dramAcum, tangaProject, Ofensiva Generozitatii) si inca este in punctul in care se redefineste si habar nu are care-i chestia cu ea, insa stie in continuare ca ce ii place cel mai mult e sa cunoasca oameni si sa scrie despre ei, sau cu ei. De asemenea se pare ca in mod constant de zece ani si mai bine ii place teatrul si a cautat in multe directii prin formele lui, pana acum fiind cel mai convinsa de faptul ca teatrul e cea mai buna metoda de a iesi din capul tau. Motiv pentru care continua sa il faca, si sa descopere alti oameni si alte povesti.

 Sorin nu stie ce sa zica despre el.  Vazuse Cribs pe MTV si s-a hotarat sa se faca actor. La 12 ani lucra la radio facea emisiunea de sport si statea toata ziua la stadion in preajma echipei de fotbal, echipa foarte saraca, si il admira pe antrenor care venea cu senvisuri de acasa pentru jucatori. Ei veneau dupa job, nu era nici o glorie sa joci in camp cu echipe de la tzara. Faceau asta numai pentru ca le placea jocul, din pasiune. Puneau bani de benzina de la o saptamana la alta sa faca deplasari, totu era pe ultima suta de metri, era groaznic dar lor nu le pasa. Ca pusti, l-a impresionat foarte tare. Dupa aia s-a facut actor. Nu stie cum a ajuns actor in clipa de fatza. Ii e rusine sa scrie despre el aceasta prezentare. Nu stie cine e. La atelier cel mai mult ii place cand cineva devine foarte empowered, si vezi ca nu-i mai pasa de ceilalti de blocaje si il vezi ca pur si simplu ia puterea- acelasi lucru ii place si in actorie- ca e o chestie de empowerment personal. 

Advertisements


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s