10 mai

Incepand de azi pana pe 10 iunie va asteptam la Festivalul de Teatru Independent Scrie despre Tine. Tot de azi, noul nostru site este www.scriedespretine.com unde avem si o sectiune dedicata festivalului.
Va asteptam cu drag sa ne vizitati online si offline!

Ca o piesa rock pe repeat intr-o camera de tortura

“E ca o piesă rock pe repeat într-o cameră de tortură

după un timp simți că ți se urcă stomacul în gură

Și cd-ul se repetă înnebunitor, monoton

pînă cînd te trezești la o petrecere cu Steve, pe balcon

și jos e rîul Liffey cu apele lui reci

și te întrebi oare dacă sari de aici mori imediat cum izbești apa sau te îneci?

Ben, un alt prieten al lui Steve, se mută la mii de kilometri depărtare

unde speră să stea toată ziua la soare

și să-și îmbrace în creveți o nouă iubită

și totul să fie o petrecere nesfîrșită

pentru că toată lumea crede că poate să scape

pur și simplu mutîndu-se pe malul unei alte ape

și o să șteargă tristețea fundamentală a vieții cu o viață nouă

dar, mate, să știi că și-n Australia plouă!

Dacă oamenii nu s-ar mai muta în altă parte în fiecare săptămînă

ar fi mai simplu pentru cei care trebuie să rămînă

Dacă am fi toți aici, greutatea ar mai fi ușor de suportat

cîțiva oameni nu pot căra în spate un stat.

Te rog spune-mi că și tu ai acolo momente de căcat

te rog spune-mi că ți-e dor de mine și ai visat

zi de zi să te întorci și să-ți găsești aici ceva de muncă

și să fim fericiți ca păsările primăvara în luncă. 

Nu vreau să-ți văd fututul de bronz și fututa de viață luminoasă

cum v-aș putea convinge pe toți să vă întoarceți acasă?

Astea sînt gîndurile mele în timp ce stau pe balustradă

o femeie prea tristă și beată să-i mai pese că o să cadă

Stephen mă vede și începe să strige ca dementul

Coboară!, e ca un somon luptîndu-se cu torentul

dă la o parte oameni și scaune și mese și aleargă spre mine

nu e nevoie de atîta dramă, ca și cum eu nu mă pot ține.

Mă trage și mă trîntește pe parchet

încă urlă și lumea se uită ca la concert.“

Fragment din “Solpadeine is my boyfriend”, de Stefanie Preissner, traducere de Dan Sociu

Spectacol invitat in deschiderea Festivalului Scrie despre Tine

10 si 11 mai ora 19.00 la Teatrul Act

Intrarea libera

Spectacolul va fi subtitrat in limba romana

Detalii aici

SAPTAMANA UNU: PROGRAM

10, 11 mai: Solpadeine is my boyfriend

Ora 19.00, la Teatrul Act.

De/Cu: Stefanie Preissner

Regia: Gina Moxley

Producator: Kate Ferris

Intrare libera.

Spectacol subtitrat in limba romana

Vineri 10 si sambata 11 mai, ora 19.00, la Teatrul Act.

De/Cu: Stefanie Preissner

Regia: Gina Moxley

Producator: Kate Ferris

Intrare libera.

Spectacol subtitrat in limba romana

“Solpadeine is my boyfriend” povesteşte despre o generaţie căreia i s-a promis totul: o viaţă cu stabilitate financiară şi siguranţa unui serviciu, dar care se trezeşte acum stând la coadă fie la aeroport pentru a emigra, fie la biroul de protecţie socială pentru a solicita ajutor social.

“o comedie neagră, încântătoare şi inteligentă, un spectacol tur de forţă susţinut de o singură actriţă.” examiner.com

“o reprezentare surprinzătoare, fără compromisuri şi totuşi plină de umor a emigrării, dependenţei şi a excluderii (sociale)”.collegetribune.ie

” Timp de o ora cat se intampla spectacolul, Stephanie vorbeste in rime, schimba conventiile, stand-up, rima, povestire, monolog. Te gandesti pe rand la Ally G, Little Britain, Shakespeare. Foloseste cele doua elemente de decor in toate felurile pentru a ilustra fragmente de poveste. Alearga, se tavaleste, se epuizeaza, loveste sacul, loveste sacul de box, se taraste, bea apa, cade, se ridica, se imbraca, se dezbraca, si bea un pahar de Solpadeine.

Textul este scris de ea, despre ea. Ii povestim despre ce facem si hotaram ca trebuie neaparat sa o chemam in Bucuresti cu spectacolul asta. Ea ne spune din nou ca ar vrea sa vina sa lucreze in Bucuresti pentru ca i-ar placea sa joace undeva unde nu o sa vina sa o vada familia ei.” (Fragment din Jurnalul Scrie despre Tine la Absolut Dublin Fringe)

15 mai: “Fara compromisuri”, de Mihaela Muresanu

Spectacol lectura

Miercuri 15 mai, ora 19.00, club Legere 

Cu: Cristina Gavrus, Valentin Paraschivu

 Mihaela si Florin sunt impreuna de 15 ani. Ei ii e de multe ori frig. El o tine in brate. El are o cicatrice de cutit pe stomac. Ea e fata cuminte. Se indragostesc in liceu. Merg la cofetarie. Merg in parc. Ea il detesta. El o face sa rada. Ei ii place “Hable con ella”. Lui i se pare un film bolnav. Mihaela si Florin isi pregatesc nunta. Rochia e cumparata. Invitatiile la fel. Insa Mihaela nu mai vrea sa faca nici un fel de compromisuri.

“Florin: Daca ai sti cat am cautat sa gasesc ceva care sa fie cum spuneai tu ca vrei. Adica sa fie din aur, dar nu galben, sa fie si cu perla si cu frunzulite.

Mihaela: Da, e jumate alb, jumate galben.

Florin: Are si perla, si frunzulite

Mihaela: Nu cred ca am zis vreodata ca vreau sa aiba frunzulite

Florin: Nu-ti place?

Mihaela: Ba da … doar ca nu ma asteptam deloc sa fie asa …

Florin: zi-mi daca nu-ti place

Mihaela: nu stiu … nu e deloc cum mi-l doream

Florin: dar am cautat sa aiba si perla, sa nu fie nici aur galben …

Mihaela: stiu, dar puse la un loc parca nu mai e chiar ce trebuie …

Florin: Pui, zi-mi daca nu-ti place. Nu vreu sa zici doar asa si apoi sa te uiti cu ura la el tot restul vietii. “

Despre Mihaela:

Mihaela Muresanu – lucrez de 8 ani in publicitate si de doua luni pe cont propriu. Am inceput atelierul Scrie despre tine acum un an si un pic. Aici mi-am exersat doua abilitati. Una, sa scriu despre mine – nu mi-am dorit niciodata asta, dar acum pot sa o fac si poate deveni chiar amuzant, dupa ce mai intai a fost foarte enervant. A doua, sa ma ridic si sa plec oricand, din orice situatie. Cand iti transformi viata intr-o poveste, e mai usor sa preiei controlul asupra ei. Oricum ar fi, nu mai uiti ca povestitorul esti tu.

17 mai: “Io te-am facut, io te omor”

De Andreea Lupu

Ora: 20.15

Teatrul de Arta Bucuresti

Cu: Andreea Bibiri, Romeo Tudor/Claudiu Istodor, Sorin Poama, Ilinca Harnut

Intrarea libera

Flori e singura la parinti. Singura fata a lui tata. Tata i-a spus dintotdeauna ca nu face nimic suficient de bine. Nu gandeste, nu tace cat trebuie, nu vorbeste cat trebuie, nu se imbraca cum trebuie, nu se machiaza. Iubitul ei nu e ce trebuie. Greutatea nu-i aia care trebuie. A fost intotdeauna aproape de BINE, fara sa fie acolo niciodata. E Flori si nu e ce trebuie.

Fragment de text:

“Dupa ce ma intorc de la scoala, totul se transforma intr-o asteptare prelunga. Asteptarea lu’ tata. In fiecare seara parcheaza dacia rosie in fata ferestrei mele. Stiu fiecare miscare a masinii. Intra-n marsarier, o aliniaza usor pe lateral, ii indreapta spatele. Incet, fara graba. Si masina toarce in felul ei de masina rosie. Si e parcata de fiecare data perfect. Trece 1 minut si tata deschide usa masinii. Niciodata nu se grabeste. Se deschide usa si mai trec 4 secunde si mana lui tata care se trage afara incet. Sta un pic in picioare langa masina, se uita in stanga si in dreapta parca cerceteaza daca lucrurile sunt asa cum le-a lasat. Trage si borseta din masina, se uita iar in stanga, inchide usa, baga cheia in usa, a inchis si masina. Si incet de tot se indreapta spre scara. Acum deja mi-e frica. Imi bate inima tare si lucrurile o iau inaintea mea. Nu stiu ce-I asta. Aud din camera pasii lu’ tata pe trepte, incet, pana la etaju 3. Urca apasat, asa. Pas dupa pas. Se sterge pe presu de la intrare, cheia in usa, usa poc in urma. Stau in camera. Nu ies. “

Despre Andreea:

Andreea Lupu s-a nascut in 1978, in Ploiesti. A urmat in liceu cursurile la real, clasa de informatica, a continuat cu studii economice la stat plus anul terminal in Toulouse, Franta, licentiata in 2002. Din toamna lui 2011 urmeaza cursurile masterului de Studii Religioase din cadrul Universitatii Bucuresti. Munceste din timpul facultatii fara intrerupere, in consultanta de branding si comunicare.

Pentru toate spectacolele din cadrul Festivalului, rezervari la scriedespretine@gmail.com

urmatoarele repetitii, by Corina

Mi-e foarte greu sa spun ceva despre ziua de azi, dar ca rezumat: a fost foarte grea. Am mers cred ca la a sasea repetitie a piesei mele. Am auzit prima parte, cam primele 3 scene, deja de peste 15 ori pana acum, punand la socoteala si lecturile si repetitiile de acolo, restul piesei fiind insa un fel de organism in continua evolutie, care incepand cu azi cred ca are o forma care ne multumeste pe toti. “Branza topita” este o piesa intreaga in final, alcatuita din scene logic si teatral inlantuite, jucata de actori minunati care fac treceri si regizata si ajutata si crescuta de oameni priceputi. Se fac snururi, se lucreaza la miscarea scenica, se improvizeaza, se incepe de sus sau de jos, se fac pauze, se invata replici. Intr-atat incat ma intrebam azi ce mai caut acolo.

Cu maxima sinceritate: la primele 3 scene azi imi venea sa plang foarte des si in timp ce oamenii din jurul meu radeau, imi aduceam aminte franturi din perioada povestita acolo si imi venea sa fug din camera. N-am facut-o, nu stiu exact de ce. Mi se parea o reactie exagerata si n-as fi vrut sa dau explicatiile care in mod sigur mi s-ar fi cerut, ca doar ce nebun pleaca de la repetitia lui, mai ales cand e un talent asa evident si piesa e asa buna? (ego ego…). Asta credeam atunci, acum imi dau seama ca mi-era frica sa trec efectiv prin scena tocmai cand Seful o face pe Eliza sa se simta groaznic, mai ales ca stiam ca o sa fie mai bine si o sa vina si scena cu tabara la mare, la care inca rad de fiecare data. Speram practic sa vina scenele pe care le stiam, cu anticipare si emotia unui om care n-a mai vazut niciodata piesa. Asa ca am rezistat. Replicile si reactiile oamenilor adevarati se confundau in mintea mea cu realitatea si personajele construite si ma intrebam daca sa zic ceva sau nu, daca mai conteaza acum sau deja e tarziu. Imi spuneam ca sunt personaje acolo, ne jucam, e teatru, nu mai e realitatea, e o comedie la care oamenii desigur rad. Uite ca rad, ii vad aici langa mine cum rad si mie imi vine sa plang gandindu-ma la toate zilele alea cand as fi putut reactiona altfel si la toate momentele cand ar fi trebuit sa-mi dau seama ca locul meu nu e in firma aia.

E foarte greu sa-ti vezi amintirile jucate de actori. Esti acolo si nu esti, ei spun ce trebuie si parca nu si intr-un fel ai pierdut deja controlul, desi povestea curge, tu ai scris-o si e a ta, chiar daca nu in ordinea asta. E foarte greu de explicat pana si senzatia, asa ca n-am putut avea nici o reactie dupa ce am vazut tot textul citit. Mi-era mila de personajul bazat pe mine si imi revazusem multe greseli, asa ca nu eram pregatita pentru optimism. Am ocolit povestasii binevoitori de la Scrie care ar fi putut sa-mi spuna o parere proaspata, dar i-am ascultat la colt zicand ca le-a placut si ca e mai buna decat se asteptau. Am fugit pana sa ma prinda Vera sa ma intrebe cum a fost. Mi-am dat seama ca nu ma pot detasa dar am stat totusi cu echipa la o bere sperand ca o sa ma salveze. “Si cum ti s-a parut? Ai vazut ca am scos aia. Da, acuma curge mai bine. Da, imi imaginez ca nu e usor sa-ti vezi piesa jucata, mai ales fiind o poveste personala. Da, dramaturgii vor uneori sa-i omoare pe regizori tocmai pentru ca nu se pot detasa.” Imi face bine mereu interesul lor flatant si inca impresionant fata de parerea si viziunea mea asupra textului, desi uneori nu stiu ce sa le spun. Atunci ma trag un pas in spate cu grija si pornesc si eu de la personajele din piesa si construiesc de acolo un raspuns care sa duca textul inca putin mai sus. Trebuie sa fie bine pana la urma, avem premiera pe 26 mai si sper sa vina cat mai multi oameni care sa aiba o reactie. Pot si sa nu rada, doar sa traiasca ceva.

Povesti de la repetitii- by Cosmin

Primele repetitii- by Anca

In ultima vreme nu am prea dormit noptile. De fericire si de frica. Se intampla unul din cele
mai faine lucruri pe care le-am trait vreodata: repetitiile la piesa mea, „Ultimii eroi”. Este o
piesa despre un grup de adolescenti dintr-un oras de provincie care viseaza la Bucuresti cu
gandul ca, atunci cand vor ajunge acolo, li se vor rezolva toate problemele ca prin minune.
Intre timp, trec prin intamplari mai mult sau mai putin normale.

Marturisesc, sunt destul de indragostita de echipa de actori + regizoare care lucreaza pe acest
proiect (Catalina, Lucian, Iulia, Sever, Ilinca). Dupa fiecare repetitie imi vine sa ii umplu pe
Vera si pe Sorin de SMS-uri si mail-uri cu „wow” si „ce tare!!!”. Atat la improvizatii, cat
si atunci cand se repeta scenele, ii banui pe actori ca au fost acolo cand s-au intamplat toate
lucrurile despre care am scris pentru ca reusesc sa redea atat de bine tensiunea si chiar si
gesturile mici (de care nu le-am spus). Sa scrii o piesa de teatru bazata pe experiente personale
si apoi sa vezi cum se joaca intamplarile tale pe scena…este o experienta prin care, zic eu, toti
ar trebui sa trecem. Ai impresia ca dupa ce se termina atelierele Scrie despre Tine, experienta
SDT nu poate deveni mai tare de atat…ei, bine…sa te tii la repetitii! Si inca nu pot sa imi
imaginez cum va fi la premiera.

Euforia de dupa repetitii ma tine si noaptea, cum ziceam: imi amintesc piesele pe care le
ascultam in perioada aia, le trimit catre Lucian, Catalina si Ilinca pentru a reusi sa redam cat
mai bine atmosfera de atunci, primesc link-uri inapoi catre piese si mai faine, scotocesc prin
sifonier dupa haine din perioada mea rock si accesorii pentru costumatie, o nebunie. Ma simt
ca la 15, 16, 17 ani. Le duc unul din jurnalele in care scriam, scrisori primite de la el. Imi
amintesc prin ce treceam cu cei doi iubiti din liceu, cat de penibile sau amuzante au fost unele
faze, cat haos era in capul meu atunci si, pe masura ce ei diseca personajele Tudor, Maia si
Vlad pentru a le intelege mai bine, incep sa inteleg si eu de x s-a purtat asa si y s-a purtat asa.

Apoi, apare singura mea frica: sa nu ii expun prea mult pe unii dintre oamenii despre care
povestesc in piesa. Pentru ca eu la Scrie despre Tine am invatat sa imi asum, sa spun „asta
sunt” fara a incerca sa ma scuz in vreun fel, sa trec peste, eu nu am o problema. Dar emotiile
cu cine va veni la piesa or sa fie mereu. Cine va veni si cum se va vedea pe scena. Desi, in
mare parte, se stiu care sunt, au citit piesa si m-au incurajat. Amintindu-mi asta, ma mai
calmez.

Ma intalnesc cu Ilinca sa vorbim despre regie intr-un bar si fix cand intram incepe una din
melodiile pe care le ascultam in liceu, ca prin magie. „Tu si energiile tale” imi spune Ilinca, la
care fac ochii mari ca un copil la vata pe bat atunci cand imi spune ideile pe care le are pentru
decor si ca a stat pana la 5 dimineata ascultand muzica pe care am trimis-o si amintindu-si ce
asculta si ea cu gasca ei in liceu. Sunt in continuu uimita de cat de implicati sunt toti in piesa.
Cum actorii intra in toate starile prin care am trecut noi, cum empatizeaza, cum se schimba la
fata, cum iau toate emotiile la rand, cum imi pun intrebari la care nici nu m-as fi gandit, cum
isi propun sa se poarte cel putin o jumatate de ora pe zi asa cum s-ar purta personajul lor.

Cu alte cuvinte, pe 6 iunie, la teatrul Apropo, are loc premiera piesei care m-a transformat
intr-o pasare de noapte.

(text de

Anca Stefan)

Echipa experimentala SDT

Cui ne spunem povestile? De obicei prietenilor si familiei. Cu Scrie despre Tine, pentru prima oara intr-un eveniment de o asemenea amploare, un numar mare de povesti si experiente personale se lanseaza in spatiul public, intr-un exercitiu de sinceritate al povestitorilor fata de “straini”.
Festivalul Scrie despre Tine isi propune, pe langa piesele de teatru prezentate, sa documenteze ce inseamna “strain” in Romania 2013. Fie ca e vorba de strainii din autobuz, sau de cei cu care imparti locul de munca, de cei plecati “afara” sau de cei din alte orase, vrem sa aflam si sa documentam ce se intampla cand se produce “intalnirea”.
Timp de 30 de zile, membrii echipei experimentale vor documenta diverse sensuri si semnificatii ale notiunii de “strain”, prin exercitii de scris, interviuri si activitati performative.

Ce se intampla concret?

Fiecare zi din cadrul Festivalului va avea cate o tema. Temele vor fi documentate prin exercitii specifice, interviuri, exercitii de observatie, fotografie, sunet, video. Ca sa fii jucator in echipa experimentala, trebuie sa iti alegi minim 5 teme din cele 30, pe care sa le documentezi prin exercitiile propuse de antrenori. Toate materialele rezultate din documentare vor fi publicate pe site-ul proiectului, iar la sfaristul lunii iulie o parte din materialele generate prin aceasta arhivare vor fi publicate in primul numar al revistei Scrie despre Tine. Putem comunica si “la distanta”, asa ca primim cu bucurie si propuneri din afara Bucurestiului.

Membrii echipei experimentale care in mai si iunie vor fi in Bucuresti, vor avea acces la toate evenimentele din cadrul Festivalului si la atelierele deschise Scrie despre Tine.

Cum functioneaza?

Ca sa faci parte din echipa experimentala trimite-ne un mail cu subiectul “Vreau sa fac parte din echipa experimentala”.

Apoi vei primi temele de investigat si exercitiile propuse de antrenori, alaturi de programul Festivalului si alte instructiuni de functionare a echipei.

Solpadeine is my Boyfriend, in Bucharest on the 10th and 11th of May

Solpadeine is my boyfriend

Vineri 10 si sambata 11 mai, ora 19.00, la Teatrul Act.

De/Cu: Stefanie Preissner

Regia: Gina Moxley

Producator: Kate Ferris

Ce se întâmplă cu clovnul clasei atunci când se termină şcoala, iar el nu mai este amuzant?

Bem, fumăm, dansăm, mâncăm, rezervăm online şi facem bagajele, ne închidem telefoanele, ne deschidem calculatoarele, ne conectăm şi ne autentificăm, ne prefacem. TU ce faci ca să evadezi?

“Solpadeine is my boyfriend” povesteşte despre o generaţie căreia i s-a promis totul: o viaţă cu stabilitate financiară şi siguranţa unui serviciu, dar care se trezeşte acum stând la coadă fie la aeroport pentru a emigra, fie la biroul de protecţie socială pentru a solicita ajutor social.

“o comedie neagră, încântătoare şi inteligentă, un spectacol tur de forţă susţinut de o singură actriţă.” examiner.com

“o reprezentare surprinzătoare, fără compromisuri şi totuşi plină de umor a emigrării, dependenţei şi a excluderii (sociale)”.collegetribune.ie

” Timp de o ora cat se intampla spectacolul, Stephanie vorbeste in rime, schimba conventiile, stand-up, rima, povestire, monolog. Te gandesti pe rand la Ally G, Little Britain, Shakespeare. Foloseste cele doua elemente de decor in toate felurile pentru a ilustra fragmente de poveste. Alearga, se tavaleste, se epuizeaza, loveste sacul, loveste sacul de box, se taraste, bea apa, cade, se ridica, se imbraca, se dezbraca, si bea un pahar de Solpadeine.

Textul este scris de ea, despre ea. Ii povestim despre ce facem si hotaram ca trebuie neaparat sa o chemam in Bucuresti cu spectacolul asta. Ea ne spune din nou ca ar vrea sa vina sa lucreze in Bucuresti pentru ca i-ar placea sa joace undeva unde nu o sa vina sa o vada familia ei.” (Fragment din Jurnalul Scrie despre Tine la Absolut Dublin Fringe)

Spectacolul este subtitrat in limba romana.

Spectacolul “Solpadeine is my boyfriend” se va juca in deschiderea Festivalului Scrie despre Tine.

Intrarea este libera.

Festivalul Scrie despre Tine prezinta in premiera 5 spectacole de teatru reprezentand prima stagiune romaneasca de texte scrise documentand experiente personale, scrise de persoane fara experienta in domeniul artistic, si documentand povesti si intamplari reale din zilele noastre.

Festivalul se desfasoara sub inaltul patronaj al Ambasadei Irlandei in Romania

Pentru program si rezervari la evenimente, urmariti www.scriedespretine.com

Blogul spectacolului

———–

Solpadeine is my Boyfriend

Friday the 10th of May and Saturday the 11th, 19.00

Teatrul Act, Bucharest

Writer/Performer: Stefanie Preissner
Director: Gina Moxley
Producer/Production Manager: Kate Ferris

What happens when the class clown graduates and is no longer funny?

We drink, we smoke, we dance, we eat, we book online and pack suitcases, we turn off our phones, we turn on our computers, we log in and log on, we pretend. What do YOU do to escape?

Solpadeine Is My Boyfriend is about generation who were promised everything; a life of financial stability and job security but they now find themselves queuing either at the airport to emigrate or the social welfare office to sign on.

“a dark, delightful and intelligent comedy, a one woman tour de force” examiner.com

“a staggering, uncompromising yet hilarious account of emigration, addiction and rejection” collegetribune.ie

“Sopladeine is my boyfriend”  is invited to open the Write about You Festival, a young independent theatre festival performed between the 10th of May and 10th of June in Bucharest.

The show is performed in English, with romanian subtitles.

Free entrance.

——-

Write About You Festival is the first theater festival in Romania that showcases plays written by people with no experience in drama, based exclusively on their life stories.

It is a part of the Write About You project, which has been documenting stories from present-day Romania since 2010, together with over 100 participants of all ages. It has created 5 complete new plays that will premiere in the festival, while dozens of other texts are still in production, with topics ranging from adolescence to weight struggles, lost love to job dissatisfaction and from sex chat rooms to abortion.

The Festival is held under the patronage of the Irish Embassy to Romania.

cincisprezece aprilie

Omul modern e indemnat sa isi petreaca timpul singur, in fata fricilor lui. In cele 5% cat vine in contact cu alti oameni, adica face schimb de energie, de obicei o face doar pentru a fugi ingrozit inapoi in sine, pentru a isi mai pune 100 de intrebari despre “a fost bine ce am facut?/ oare ce fac acum? ” sau alte analize prelungite ale momentului care tocmai a trecut.

Omul modern trebuie sa aiba mereu langa el un calculator, un telefon sau un televizor cu care sa sa se tina ocupat.

Omul modern e mai mereu ocupat. Unori foarte ocupat, extrem de ocupat, foarte rar “liber”. Are “timp liber” si “timp ocupat”.

In general, nu are timp. Nu vrea sa piarda timpul. Foarte mult din viata lui se construieste pe divizarea, programarea si planificarea acestui “timp”.

Cand e deprimat, isi cumpara ceva frumos sa se linisteasca.

Omul modern e cam mereu deprimat, autist si singur. Ca sa uite asta, isi indreapta privirea catre lucruri frumoase, luminoase, flori, animale de casa, peisaje cu munti sau calatorii de cateva saptamani intr-o tara exotica. Sau in alte cazuri- alcool, sex interzis, droguri, junk sau experiente mistice. Sau in alte cazuri, se dedica trup si suflet unor cauze: sa faca bani sau sa schimbe lumea.

Omul modern cand nu e deprimat, e harnic. Isi pune deadline-uri, isi da termene, promite lucruri pe care nu le poate indeplini si apoi, cu o ravna maxima, se pedepseste ca nu si-a respectat promisiunile, si intra din nou in depresie.

Cand apare vreun pericol, e “panica”. Cand nu e panica, si dispare pericolul, simte o bucurie si o recunostiinta imensa pentru ca nu s-a intamplat (inca) nimic rau.

Omul modern este invatat sa reactioneze emotional la cifre. Inca de mic, se bucura daca vede “10” si il apuca durerea de stomac daca vede “4”. Asa incepe totul, lent si cu picatura. Dupa ce in clasa intai invata sa faca legatura intre cifra 4 si emotia negativa, va fi mult mai usor peste ani sa reactioneze emotional pozitiv cand vede un zero in plus la salariu.

Omul modern “gandeste mare”, thinks big, nu se lasa. Niciodata nu se lasa.

Uneori, viseaza sa iasa din schema.

Omul modern isi mai rupe din cand in cand capul, cu o bere sau cu o friptura in post, sau cu un joint cand se lasase de cinci luni, sau cu o noapte nebuna in club, 5 pastile si un sex in grup, ca sa iasa din schema. Dupa aceea, reintra in schema.

Omul modern e programat sa isi faca rau, sa consume lucruri toxice, sau sa se hraneasca cu proiectii toxice, sa iubeasca “persoana gresita”, sa isi doreasca ce nu poate avea. Ca si filmele, media, clipurile si plasmele care il inconjoara, omul modern e 95% proiectie: proiecteaza sentimente, proiecteaza planuri, proiecteaza frici, anticipeaza, calculeaza, unelteste, gandeste, analizeaza, fantazeaza. Uneori, una din proiectii este ca undeva candva va pleca la tara si va lasa “toate astea” deoparte, si va uita, si se va uita la grauri si la campul intins sau va creste un rasad de rosii.

Omul modern e mereu inconjurat de ecrane, filme, plasme, imagini, branduri. Constructii facute de ceilalti oameni pentru a ii ocupa creierul.

Omul modern trebuie sa se trezeasca la o anumita ora, altfel se va simti vinovat toata ziua. Omul modern e programat sa creada ca “e vina lui”. Exact asa cum mi s-a spus mie la scoala cand nu am mai vrut sa intru in examen in anul 2 pentru ca am vrut sa lucrez un text prea lung si complicat, si le-am spus colegilor ca nu mai intram in examen, ca n-am gestionat bine repetitiile, si un profesor m-a certat: “Nu recunoaste asta in fata actorilor”, mi-a spus. “Orice ar fi, trebuie sa ii faci pe ei sa creada ca sunt vinovati. Nu iti arata slabiciunea in fata lor.”.

Omul modern trebuie sa fie poker face. Chiar daca e cacat de frica pe dinauntru, mort de mahmureala sau pur si simplu plictist de moarte, trebuie s-o joace tare, “sa nu arate”. Sa isi puna tocuri daca merge la intalnire, sa se dea cu fard daca are o vanataie. Sa isi puna camasa aia si sa zambeasca. Omul modern “e ok”.

Omul modern e incurajat sa nu vorbeasca cu strainii, sa tina totul sub pres, sa nu dea din casa.

Omul modern nu poate sta pe loc. E ADD, ADHD, si orice altceva. E mereu in miscare.

Si mai ales, mai ales si mai presus de toate, omul modern “nu e atent”. “Scuze, n-am fost atent, spune el. Poti sa mai zici o data?” sau “Eram cu mintea in alta parte” sau “n-am observat” sau “da, da, da”, sperand sa nu se observe ca el nu mai asculta demult. Mereu in jurul lui apar chestii care ii distrag atentia si ii fragmenteaza firul gandurilor- o notificare pe Facebook, un mesaj pe telefon, ceva nou de facut de care ai uitat, un clip care iti place, o melodie care iti aduce aminte de ceva, un link, un task, un reminder, un mail de dat, o reclama pe strada.

Omul modern e incurajat sa joace mai multe roluri- la office sa fie eu cel de la office, acasa eu cel de acasa, in pat- “nebun sau inocent”, dupa cum ne arata filmele cu lumina portocaliu-pasionala. Desi cel mai puternic schimb de energie e sexul, omul modern a fost invatat fie sa ii fie rusine de el, fie sa il mecanizeze mimetic ca sa fie “perfect ca in filme”.

Omului modern ii e rusine cu corpul lui. Asta e unul din motivele pentru care se uraste, dar asta e ura adanca, poate cea mai intima, despre care aproape niciodata nu vorbeste. De obicei se preface ca nu are nici o problema cu asta desi evita cat poate sa se uite dezbracat in oglinda. Ii e rusine cu celulita aia care nu se mai da jos oricat ai freca la ea cu 1000 de crème, de cosurile alea care nu mai trec, de burta aia care a crescut parca peste noapte, de parul ala care i-a acoperit umerii. “Trebuie sa facem ceva” isi spune de fiecare data cand se uita in oglinda, stiind in acelasi moment ca se va dezamagi cu prima ocazie.

Omul modern e programat sa se dezamageasca.

Omul modern isi imparte timpul si crede cu religiozitate in ceas. De la 2 la 4 fac asta, apoi de la 4 la 8 asta. Omul modern alearga sa umple multe casute, eficient, asa cum si le-a stabilit, si apoi cade mandru dupa ce le-a bifat pe toate. Daca a bifat casutele e bine, Daca nu le-a bifat, e panica.

Cand lucrurile nu mai sunt facute asa cum erau programate in casute, omul modern reactioneaza nevrotic, fie extrem zen, fie extrem nervos. Are mari probleme in a se readapta.

Omul modern isi face foldere. Genti. Imparte lucrurile. Face ordine. Aseaza lucrurile la loc. Isi aranjeaza avutia. Isi muta dintr-un loc in altul mobila in casa. Isi programeaza “cafeaua aia” cu “prietenii”.

Timp egal bani, imi repetau aproape obsesiv acum cateva luni unii la un curs de afaceri. Timp egal bani, si ma priveau asa cu niste ochi cumva psihotici. Timp egal bani. Mi-am repetat si am tot mestecat chestia asta in cap multa vreme, de atunci- aproape de un an. Adica doua abstractii. Timp egal bani. Banii sunt ceva abstract, niste cifre sau niste hartii care iti indica “o posibilitate”. Timpul la fel, un fel de a proiecta si controla realitatea intr-o schema perfecta ca sa iti aduca ce vrei tu.

Nu stiu de unde pornisem, dar ideile astea mi se invart in cap zilele astea, apropo de presiunea cumva falsa care se apropie cu acest “festival”, in sine un cuvant abstract, “festival”, care atrage dupa sine toate proiectiile celor din jur- “e greu sa pregatesti un festival/faceti un festival?/ wow, si se joaca atatea piese in festivalul vostru?”. “Festival”, “piesa”, “premiere”, “finantare”, cuvinte care provoaca reactii extreme, sprancene ridicate, respiratii accelerate, voci pitigaiate, “vine festivalul”, “cred ca esti tare ocupata”.

Meditez la aceste lucruri in timp ce sper ca apa pe care mi-am pus-o in cada azi dimineata la ora 10 si am reincalzit-o de vreo 5 ori, sa nu se raceasca de tot. Undeva trainingul meu de om modern mi-a spus- “ti-ai pus apa aia, du-te si fa baie o data, nu mai lasa lucrurile asa neterminate”. A, da, asta e inca una- omul modern lasa lucrurile in proportie de 90% neterminate, de aceea are o mandrie extrema cand reuseste sa duca ceva “la capat”.

In timp ce ma pregateam sa merg la baie, m-am trezit ca m-am asezat la calculator si am scris aceste randuri. Dupa ce am pus apa de dimineata, am curatat casa. Azi noapte si ieri am avut o filmare, si ieri un atelier.

Si alaltaieri repetitii, vreo 3, dintre care cea de dimineata m-a facut sa plang la fiecare scena din cele 5 repetate. Asa e cand ai actori buni. Eu de obicei cand repetitia e intensa, plang. Ori de tristete, ori de bucurie. Alta indicatie in calitate de “regizor” nu stiu sa dau, decat atentia mea si disponibilitatea de a plange la 5 scene din 5.

Cand am vazut spectacolul cu “Solpadeine is my boyfriend”, am plans suvoi de la minutul zece pana la final. Apoi am reusit ca prin magie sa aducem acest spectacol in Romania, ca sa se joace in deschiderea festivalului.

Dupa acest weekend “ocupat”, in care omul modern a spus ca profita de aceasta zi sa se linisteasca si “sa termine” tot ce mai era de facut, dar nu a apucat sa: faca programul, termine textele alea, puna materialele de la Solpadeine, dea feedback la A., feedback la L, raspunda la mailuri, au urmat cateva ore de agitatie, timp in care cumva am meditat la toate aceste lucruri, si m-am intrebat daca in urmatoarele doua luni voi reusi sa mai fiu si altceva decat acest om modern haituit, incercanat, mancand haotic, si cu o durere acuta in talpa stanga, care arata ca o combinatie de hiena cu pui de caprioara, care si-a pus in cap sa “faca un festival”, si acum pentru ca “vine festivalul” incepe sa “nu mai aiba timp” si sa se agite ca o gaina fara cap. Acest om de care m-am plictisit atat de tare.

Ceva, instinctiv, imi spune cand ma conectez la oricine dintre colegii mei de proiect si la nevoia tuturor, autentica, de a scrie, ca omul asta modern e ca o coaja care se poate desprinde, ca in spatele lui poate sa mai fie ceva, altceva, ceva mai bogat si de un million de ori mai semnificativ, ceva nou. Ca acest “festival”, un cuvant déjà golit de sens (poate la anul ii zicem altfel, poate ii zicem “carnaval”), ar trebui sa fie o ocazie de sarbatoare, nu de stres, nu de “vine serbarea si eu nu mi-am invatat poezia”. Ca piesele astea pe care le repetam sunt o sarbatoare in sine, si ca e al naibii de bine sa stii ca pe piata asta plina de Take si Ianke si Faust si Caragiale si dramaturgi contemporani consacrati in alte tari, apar povesti atat de proaspete, de umane, de imperfecte si de sarite din schema, spectacole si povesti care reprezinta oameni, oameni slabi, speriati, nevrotici, deprimati, oameni vii, care isi permit sa faca greseli, care incearca sa isi asume povestile, care incearca sa isi priveasca in fata persoana. Si care habar n-au ce se intampla cu ei. Asa cum si eu acum, care intre timp am facut baia am si mancat, si m-am intors tot la acest text, si inca “nu m-am apucat” de lucrurile de pe lista, cu deadline-urile lor, ce cuvant stupid, dead line. Si pentru ca nu stiam ce poza sa pun la postul asta, iat-o pe Stefanie, al carei spectacol deschide festivalo-carnavalul, cu al sau “Solpadeine is my boyfriend”.

Prima repetitie, by Corina (11.04)

E 11 noaptea. Stau in pat si incerc sa-mi dau seama cum sa incep. Imi vin multe variante, cu oboseala, cu oamenii, cu cel de-al doilea atelier pe care l-am tinut vreodata, cu repetitiile, cu ce am mai scris si ce mai am de scris. Eu sunt in Scrie despre Tine de doi ani si aproape jumate. Am scris o piesa, am impresariat altele, am vorbit cu oameni, am printat afise, am lipit afise, am trimis comunicate de presa, am explicat de fiecare data cand venea vorba despre ce e vorba in atelier sau in piese, am pus logouri in Photoshop si mi-am cerut scuze in numele echipei cand s-a imbolnavit cate un actor sau pur si simplu a aparut vreo problema de netrecut. Se intampla, lucram cu oameni si ne invatam unii pe altii cum e sa fii om. Iar daca am descoperit ceva in atelierul asta, e ca deschiderea adevarata fata de ceilalti iti aduce mult mai mult decat tacerea, decat sarcasmul si decat toate incercarile astea ale noastre de a fi puternici in ochii altora. Dar sa revenim. Eu am scris un text despre viata mea la birou, alaturi de doi oameni cu care am lucrat cam doi ani plini de povesti si initial am fost dezamagita ca scriu o piesa despre publicitate, lucrand in publicitate, pentru ca mi se parea cel mai mare cliseu. De ce nu puteam sa scriu si eu despre relatii de dragoste, ca si colegii mei? De ce eu? Of of. Pai…pentru ca ala e un univers pe care il cunosc. Cand Seba se ridica si vrea sa isi puna o cafea, mi s-ar parea natural sa aiba in mana o tigara pe care o ruleaza. Sa aiba pe masa tutun si foite, iar Matei sa-si fumeze tigara clasica langa el, in timp ce vorbesc despre femei. Eliza e uitata in coltul ei, destul de aproape ca sa devina curioasa dar destul de departe ca sa nu conteze in discutie. Matei intreaba, Seba povesteste despre gagicute si nu pricepe de ce Matei a stat in casa. Dar Matei e cuminte acum, traieste prin Seba si e mult mai retinut decat baiatul pe care se bazeaza personajul, dar e vorba de viziune regizorala aici si imi dau seama ca sunt singura care il cunoaste pe adevaratul Matei si ca nu poti sa manevrezi actorii cum vrei tu. Ei sunt oameni si sunt actori buni, Corina, nu e realitate aici. Ai incredere. Uite ce frumos iese, Vera rade, tu razi, Ilinca langa tine rade si ea, ai scris o comedie, bravo! N-are rost sa ne hazardam. Seba intra in scena iar si iar si iar. Arunca mereu geanta, se impiedica de scaun, e mahmur si n-are chef decat de povestit aventuri. Matei se bucura, pentru ca in sfarsit se intampla ceva si il scoate din amorteala. Eliza nu conteaza daca nu se baga in seama. Cand se baga totusi in seama, spre finalul scenei, se vede ca e din alt film decat baietii, iar eu ma simt ca si cum m-as uita pe fereastra la noi in birou. Baietii isi arata unul altuia o fata, o “bunesa”, dar ceva e off. E asa…nelalocul lui. Glumele sunt prea cuminti. Baietii sunt cuminti, iar Eliza se simte prost doar pentru ca nu are prieteni. Abia cand o dau pe “glume de autobaza”, totul incepe sa sune cum trebuie. “Da! Asa!” le strig involuntar. Sa improvizam glume porcoase ca sa facem fata sa se simta prost si sa nu poata glumi si ea cu noi, ca noi suntem baieti si deci mai smecheri. Ce frumos! Doamne cum sunt colegii mei! Atelierul Scrie despre Tine are multe etape pentru un dramaturg. Intai spui povesti mici, apoi incepi sa le cresti si sa spui povesti din ce in ce mai mari. Apoi pe negandite, ai o tema clara. Scrii multe scene, te gandesti la tine, te gandesti la oameni, asculti vocile din amintiri si incerci sa le treci pe hartie. Te straduiesti si esti convins ca nu vei reusi, dar pana la urma ai o piesa aproape gata. Ai o lectura cu actori si colegi, in care vezi straini spunandu-ti, tie dramaturg amator, lucruri de genul “Dar e foarte bine scris, serios! Esti la primul text?”, “Dialogurile sunt foarte misto” sau “Mama ce personaj e asta!”, dupa care crezi ca e gata. Dupa care mai scrii o groaza. Dupa care intr-o buna zi, iti vezi personajele miscandu-se. Il vezi pe Sorin, un actor pe care il cunosti, devenit personajul Seba intr-atat incat nu poti sa-i mai spui pe nume decat dupa ce se termina scena, cand te priveste ca Sorin si nu ca Seba, si abia atunci incepi sa intelegi care e treaba cu teatrul asta si deja nu mai e cale de intoarcere. Sunt Corina Ciubotaru si am scris piesa “Branza topita” in cadrul Platformei Scrie despre Tine. Piesa mea e despre cum am ajuns eu in publicitate si cum i-am supravietuit, si va avea premiera pe 26 mai, la Sala Noua a Teatru;ui de Comedie in Festivalul Scrie despre Tine. “Branza topita” e cel mai frumos lucru pe care l-am facut vreodata.    (text- Corina Ciubotaru)

09 , o zi lunga

O zi lunga. 09. Merg spre Bulandra de dimineata, ploua usor, ma intalnesc cu Andreea. Repetam acolo pana cand gasim un spatiu stabil. Stau un pic in hol la casa de bilete si ma uit la foile cu spectacole. In hol e un poster mare cu doamna Irina Petrescu, care a murit de curand. Andreea ma suna, merg in spate pe la actori, traversam scena, culisele. Trecem printre decoruri, cu tapiseria si mirosul lor apasat, de teatru. Urcam intr-o sala unde nu se aprinde lumina si ajungem apoi intr-o sala mai mica, cu o scenografie cu niste fasii de iarba artificiala si un glob pamantesc atarnat, sub care e un cerc cu desene gen mandala si cu decupaje de poze gen anii 70. Lumina e galbuie. Repetam. Andreea e frumoasa si ma vrajeste la fiecare repetitie. La prima parte, cea cu copilaria lu Flori, se prosteste pe o paturica de copil si imi dau seama ca ii oglindesc miscarile, cand se tavaleste pe jos ma intind si eu in toate partile, in timp ce o urmaresc cu sufletul la gura. Face ceva nou de fiecare data. Am ridicat deja primele scene, saptamana asta mai lucram cu Ilinca si Sorin, si saptamana viitoare speram sa il avem pe tata- Claudiu Istodor.

Dupa ce se termina repetitia, cobor si merg spre sala noua de la Comedie,unde trebuie sa ma intalnesc sa stabilim premiera pentru “Branza topita”. In taxi, aud urmatoarele- taximetristul a fost colonel in armata dar a pierdut multi bani intr-o afacere cu rosii cherry, drept urmare acum trebuie sa faca taximetrie. Acum spune ca nici o banca din Romania nu vrea sa crediteze o afacere pe agricol, iar producatorul din Italia a trimis doua pagini din nomenclatorul lor in care scria “Romania activitate agricultura- coeficient de risc 100%”. Acum are 61 de ani, pe nevasta a pensionat-o la cerere in 2009, si se gandeste sa se retraga unde au ei o casa, in Ialomita, langa Bucsani. Unde e cea mai mare zimbrarie din Europa.” O gasiti acolo- avem 48 de exemplare. Am dat la poloneji cateva exemplare de masculi ca ramasesera fara. Deci nu mai gasesti nicaieri in Romania asa ceva. Nu mai are nimeni numarul asta de zimbri. Daca vreti sa-i vedeti cand treceti pe-acolo, ii dati zece lei lu gogu ala de la paza si da drumu la moara. Si cand da drumu la moara, reflexu lu Pavlov… aud zgomotul si cred ca e mancare, stii cum vin? Mama – mama. ”

“Lucrati in teatru? Nu mai aveti nevoie de sprijin.” De ce? intreb eu. “De ce? zice. Cel mai raspuns inteligent stii care e? D-aia. Imi cer scuze ca le-am inversat, da astazi m-au mai chinuit niste baieti de la aeroport si am inceput sa zic aiurea. Asta e cel mai inteligent raspuns. Prima data am zis cel mai raspuns inteligent, v-ati prins? Le-am inversat. Faceti teatru de dimineata pana seara si mai vreti si sprijin? Nici macar text n-aveti nevoie, daca aveti scoala ca lumea faceti improvizatie 24 din 24. Da ce e acolo la Sinagoga? E ceva?” E sala noua a teatrului de Comedie. ” A teatrului de comedie? Complimente lu Mihaita asa sa ii spuneti. Ba am mers cu taxiu cu Caracas, a transmis complimente. Daca intreaba care Caracas, ii spuneti- verisoru lu Mihaela, sotia lu Caramitru. Da-si aduce el aminte… Ala de la Terra de unde ai luat tu… Da mai mult nu va zic. Nu-i mai spuneti nimica, ca pe urma isi aduce aminte si pe urma ma suna- bine, ma, cacatule, in loc sa vii sa bem ceva tu ma vorbesti prin taxiuri…”
Cand cobor, nu vrea sa imi opreasca decat fix 7 lei, cat face cursa. Imi da trei lei rest la 10.

Apoi, in timp ce astept in fata teatrului, ma suna de la Comedie, unde mi se comunica ca joi la 11 am intalnire cu domnul Mihaita. Intre timp, fixam de prinicipiu si data de 26 mai pentru Branza Topita.

Apoi plec mai departe spre alte si alte treburi.

Pe 08

… am stabilit datele premierelor “Io te-am facut, io te omor”- 17 mai

si “La bucatarie si la mare”- 9 iunie.

Ambele la teatrul de Arta Bucuresti

Ta-daa.

Revenim maine.

de pe 05 pe 06

Ce s-a mai intamplat pe 5- am mers la AFCN, unde am aflat conditiile pentru etapa a doua de concurs, cu deadline pe 12 aprilie. AFCN e intr-o cladire mare, de sticla, unde tipul de la intrare, un bodyguard ras in cap, zambitor, se joaca cu niste matanii de chihlimbar.

Apoi am mers la Urbanesc, unde ne vor gazdui o parte din antrenamente si repetitii. La doar o straduta distanta de déjà vestita Dimitrie Racovita 30A, intersectia Mantuleasa cu Stefan Luchian. La Urbanesc au o mansarda imensa, un spatiu curat, nou deschis, multe vaze cu multe lalele, multa lumina si vizavi un magazin cu o vitrina care arata asa:

Apoi am mers la Act, unde am stabilit de principiu data premierei spectacolului “Stand up pls”- se va intampla pe 1 sau 2 iunie, ramane de stabilit si cu actorii. Am mai vorbit si de productia la “Solpadeine is my boyfriend”, in timp ce beam o cafea intr-un pahar de plastic cu A., intr-una din cabine. Ce mai faci? L-am intrebat. Uite, management cultural. Dau cu aspiratorul. In timpul discutiei a intrat si Marcel Iures, care mergea incet si apasat, a intrat, a zambit, A. i-a zis ca iesim din cabina imediat, nu va grabiti, a raspuns el zambind, apoi s-a dus spre iesire, apoi s-a intors din drum si mi-a strans mana. Marcel Iures, mi-a spus, si a iesit apoi la fel de incet.

Am mai incercat sa dau de cei de la Comedie, pentru intalnirea care era stabilita de dimineata, pentru stabilirea premiera de la Branza Topita, insa telefonul era inchis. Nu-i nimic, sunam si maine. Apoi am inceput programul de repetitii pe aprilie, in timp ce in paralel colegii de la board s-au intalnit singuri ca sa faca planurile pe comunicare pentru Festival.

Pe 6- am plecat de acasa pe la 11 si m-am intalnit cu Liana la cafeneaua Conservator, pe langa Angst, in spate la Cismigiu. La cafenea liniste, am stat la un balconas si am privit un domn care isi citea ziarul. Am baut o cafea cu Liana si am vorbit de textul ei in lucru si de colaborarea cu Teatrul de Arta. Posibil sa scoatem acolo doua din cele 5 premiere, si sa facem tot acolo si conferinta de presa. Am plecat dupa o ora- doua, afara era soare si Liana imi povestea despre cum atunci cand nu ii mai vin idei, face miscare browniana pe scena Teatrului de Arta. E foarte puternic, imi zice, iti anuleaza ratiunea. Ramane doar instictul. Am mai vorbit si despre faptul, culmea, ca s-ar putea ca si ei sa aiba probleme similare cu ce am patit noi cu Racovita 30. Sunt doar doua strazi mai incolo, pe Sfantul Stefan. Cica toata zona e plina de mafioti si afaceri suspecte. Dar pe de alta parte, in teatru in curand o sa se intample lucruri mari. Toti oamenii astia tineri, toate companiile astea care au inceput sa apara si sa miste lucruri… WOW. Imi spune, Liana, clatinand din cap. W-o-w. O sa se intample lucruri mari. Incep sa se lege. Oamenii incep sa se uneasca, sa se miste. Sunt energii foarte foarte bune.  O sa fie altceva in curand. Alt-ce-va.

Ne despartim langa Angst si plec spre Romana unde raman pentru restul zilei. Terminam calendarul de repetitii si spectacole, in care includem si repetitiile generale, sedintele de productie, lecturile, intalnirile cu dramaturgii etc. Dupa ce mai trec vreo 3 saptamani, ii zic lui S, tre sa facem si program pe ore, cu lunch break. Ca asa e civilizat. Daca avem lunch break, o sa reusim sa ducem tot Festivalul asta. Mancam seminte si ne apucam de lucru.

Intre program de repetitii si program de scurtmetraje si program de ateliere, vedem prima varianta de montaj pentru primul scurtmetraj din seria scurtmetrajelor Scrie, cu Andreea Lupu.

Terminam pe la unshpe si plec spre casa.

Cand fac programul, cumva nu stiu de ce imi vine ca o parte din linii sa le fac serpuite. Nu patrate. Am impresia ca prea multe linii drepte dauneaza. E bine sa tii lucrurile fluide. Din cand in cand, ma mai opresc si ma mai uit in jur. Simt nevoia sa fac asta. Ma uit cum mana mea traseaza liniile astea, cu creionul pe o foaie mare de hartie, adusa de Vlad la Scrie Scrie in mansarda, cand a gasit un sul de hartii acasa si a zis ca sa le aduca ca poate cine stie, folosesc la atelier. Dupa aia au ramas doua foi in garsoniera din Racovita timp de cateva saptamani, si dupa aia la evacuare, cand am iesit pe langa domnul Buzatu care pazea sa ne strangem lucrurile, am luat in treacat si astea doua foi de hartie. Pe una din ele am facut acum programul.

Am des momente cand simt nevoia sa ma opresc si sa ma uit in jur. O mai fac azi pe strada, pe langa Luterana, cand stau pe loc vreo 5 minute si fac si cateva poze. E soare, e primavara.

Nu mai stiu cand, cred ca ieri, in trecere spre Verona, vad o scena draguta, aud mai intai muzica rock data tare dintr-o masina, ma uit si masina pe langa care trec e parcata, cu geamul lasat in jos. Prin geamul deschis se vede bratul tatuat al unui tip cu mischi si tricou mulat. Muzica se aude tare, ceva AC/DC, Thunderstorm. Langa masina la un metru e un tip mai in varsta, mai cuminte imbracat, cu parul carunt, care merge incet, si care la auzul muzicii data tare, se rasuceste brusc pe calcaie si se apropie de masina. Nu imi dau seama daca cei doi se cunosc, incetinesc un pic mersul sa vad daca cel mai in varsta vrea sa ii spuna ceva- poate sa dea muzica mai incet sau ceva de genul. Tipul se opreste in dreptul geamului, il priveste lung pe cel din masina, aplecandu-se cumva sa il vada mai bine, si apoi ii zambeste. Un zambet nostalgic, ca o mica complicitate “de baieti”. Cel tatuat din masina se uita la cel mai in varsta si ii zambeste si el. Se privesc pentru cateva secunde, cu acelasi aer de complicitate, dand din cap pe ritmul AC/DC. Apoi tipul tatuat inchide incet geamul si pleaca.

Alte momente- cand stau pe balcon la romana si vad ca in parculetul din fata au mai adus doua banci de lemn. Cand vorbesc despre boardul de ieri cu Corina la telefon, in timp ce urmaresc cu privirea un om nebun care trece pe strada mormaind ceva, apoi lasa o bricheta grijuliu pe o margine de gard, langa o femeie cu doi copii care cersesc si un tip imbracat sport cu casti in urechi care asteapta la trecere.

In timp ce lucram, ascultam darbouka si o mantra yoga si “Dragos Voda”, adica reintoarcerea Dragonului AK47 dupa ce a trecut prin 2 hepatite si toate tipurile de droguri de pe pamant. Si asa se termina si ziua de 6 aprilie 2013.

(Ne-am gandit dupa ce am ascultat albumul asta ca la cum povesteste Dragonu despre el, ar trebui cumva sa il invitam la SDT)

05, o noua zi

Dimineata incepe devreme, si mult mai bine decat ziua de ieri. Clar ridicati de mesajele celor care fac parte din proiectul asta. Multumim pentru semnele de incredere care chiar te ridica, exact ca in povesti.

Momentan reluam repetitiile la Lente Cafe, care au fost si ei alaturi de noi in timpul asta.

Ieri am fost la repetitii la Stand Up Pls, unde Gilda si Silviana au lucrat scena cand Cleo invata pentru prima oara sa foloseasca dildo-ul la videochat, pentru a juca fantezia unei tipe care sta in sesiune mai mult de 2 ore. Cu ocazia asta, Cleo afla cu uimire ca tipa care vrea sa ii vada “fatza dulce” este o femeie trista si deprimata, care vroia doar sa isi infrumuseteze ziua, si isi da seama ca la videochat poti intalni oameni cu totul diferiti decat te asteptai.

Asa cum ii spune colega, “trebuie sa pacalesti camera”. Momentan nu avem dildo pentru repetitii.  Azi ne uitam la fete pe videochat.

Apoi a venit Simona. S-a mai lucrat scena cand Lucia Bacanu vrea sa o dea pe Cleo afara din scoala. Si putin din scena cand Cleo ii strica distractia uneia din fetele de la videochat, care vrea sa faca glume cu unul care ameninta sa se sinucida. “Eu n-am vazut una asa miloasa ca tine”, zice Adela cu dezamagire.

Apoi am mers acasa.

Intre timp, pentru prima oara, Cosmin Briciu s-a intalnit sa repete singur cu actorii din piesa sa – Stefan Patrascu si Oana Popescu. Intalnirile deocamdata au loc in sufrageria dramaturgului.

Azi stabilim zilele de premiera cu Teatrul Act si Teatrul de Comedie, si vedem un nou spatiu care s-a oferit sa ne gazduiasca o parte din evenimente.

Pe mai tarziu, dintr-o zi mult mai buna decat cea de ieri.

“Nu vorbim de legalitate aicea”

“Nu vorbim de legalitate aicea”

Ploua. Suntem in fata casei de pe Dimitrie Racovita 30a. Cei doi deschid usa. Spun- intra Vera, cu tine am semnat contractul. Nu-ti fie frica, nu ti se intampla nimic. Cu ei nu avem ce discuta. Sorin si Isolda raman in fata casei. Eu intru. Sunt blocata. Domnu Buzatu are capul stramb si un inceput de mustata. Doamna Buzatu si- dat cu ruj azi. Vera, ne despartim imi spune. Pentru ca tu nu ai fost corecta. Faceti galagie, mi-ati speriat vecinii aicea. Erau sa sune la politie vineri.

Am o presiune in tample. Ma simt de parca toate astea se intampla intr-un cosmar. Dragos e fiul Sandei. Mama si fiul. Ea vorbeste cu o voce calma. El sa clatina de pe un picior pe altul. La inceput vorbeste doar ea. Nu e legal zic sa ne dati afara din casa fara preaviz. Vineri am avut un atelier de scris. Nu am facut galagie. Nu ne-a atras nimeni atentia ca deranjam. Incerc sa vorbesc dar ma simt cumva in urma mea. Ea e calma, zambitoare. Aici e o casa linistita. Tu ai deschis la domnul de la lumina. Stii ca nu toti oamenii care zic ca sunt de la lumina sunt de fapt de la lumina? Stii ca uneori cobor la unu noaptea sa verific daca voi ati lasat usa deschisa? Cine stie cine poate sa intre peste noi in casa? Incerc sa vorbesc- in contract era specificat ca in clipa in care pica intelegerea, primim un preaviz de 30 de zile. Nu vorbim de legalitate aicea, spune el. Nu mai puteti sa stati. Pai bine zic dar asta nu se poate pentru ca avem repetitii, avem un festival intr-o luna. Nu puteti sa ne dati afara fara preaviz. E ilegal. Nu suntem o societate de binefacere zice el, privind peretele de deasupra mea. Si clatinandu-se de pe un picior pe altul. Si cu banii pe care i-am platit? Intreb. Va dam inapoi 1000. Stati sa ma consult cu colegii.

Colegii sunt afara, in ploaie. Sunt si mai scursa in timp ce ei suna avocati, suna politia, vor sa ii dam in judecata. Imi explica cum sa le vorbesc. Ca trebuie sa avem si noi demnitate, nu putem pleca asa. Stiu imi repet mecanic. Trebuie sa avem demnitate. Trebuie sa ma duc inauntru si sa am demnitate. Nu putem pleca asa. Ma duc din nou inauntru. Intre timp, ei se saluta prietenos  cu niste muncitori. Intru. Imi mai explica o data cum am gresit – ati dat paine la caine. Erau bucatele de paine la caine. le repet ca vreau sa vad contractul pe care l-am semnat si pe care ei l-au luat sa il inregistreze la administratia financiara. Nu mai comentam, Vera, imi spune el. Accepti sau nu propunerea.

Mai ies o data. Vorbim cu agenta. Agenta spune ca n-avem ce sa facem. Isolda tremura, are o geaca subtire. Ploua. Sunam la avocata. Avocata zice ca. Agenta zice ca. Cei doi au urcat in camera si stau de dupa perdea. Apoi trag perdeaua. Ma duc din nou. Venim cu politia si cu avocatii le zicem. Nu aveti voie sa ne dati afara fara preaviz si nu aveti voie sa ne blocati intrarea in casa. Veniti cu cine vreti.

Mergem la Izvorul Rece, ii cautam pe net. Dragos Buzatu a castigat 4000 de euro la testul de afacereza, asta e singura informative pe care o gasim, alaturi de o poza zambitoare si multumita de-a lui. Discutam facem planuri. Ca nu se poate. Ca orice ar fi. Ca e ilegal. Ne luam o supa. Sunam la agenta. Agenta zice ca in cel mai bun caz ne poate ajuta sa ne gasim altceva. Cel mai ciudat e ca simt ca vad toate astea de undeva de foarte departe, dintr-un colt al creierului, fara sa pot sa reactionez de fapt in nici un fel. Incerc sa ma scutur. Nu simt decat frica. Frica si blocaj. Merg la baie, ma scutur bine, incerc sa ma montez. Imi zic ca trebuie sa ramanem acolo pana la jumatatea lunii macar, si daca nu, mergem la politie.

In mod ciudat, inca de pe 8 martie de cand am intrat acolo in camera portocalie dupa 2 zile fulger in care am adunat cate 60 de lei uneori mai mult de la cursantii Scrie despre Tine, am inceput sa simt, mai inexplicabil si mai acut decat oricand, frica. Cand ne-au primit in prima zi, si ne-au explicat ca trebuie sa tinem peretii curati ca altfel ne opresc garantia, ca trebuie sa fie liniste ca trebuie sa nu trandtim usa etc, ceva a aparut in stomacul meu. M-am strecurat acolo timp de o luna, cu aceeasi frica in stomac, uneori mai simtita uneori mai putin simtita. Am cumparat mop, sapun, detergent. “Acum avem si noi casa noastra”, ii repetam vesela lui B. cand am mers in piata la arabi sa luam de toate. Pe 9 martie la ora 10 eram acolo cu detergent, mop si 3 scaune si trei covorase, ramase toate de la spectacolul Ich Clown. Apoi in fiecare zi am mai dus cate o cana, farfurie, am primit o cafetiera, am mai dus un scaunel mic de lemn pentru repetitiile de la Io te-am facut Io te omor, o patura si tot restul.  “Prima oara cand avem casa”, repetam mandra refrenul asta, in timp ce in acelasi timp, in stomacul meu, undeva, in mod ciudat, frica crestea. Nu pot sa explic de ce. Frica sa nu il pierdem, imi mai ziceam cateodata. Dar cum am putea sa il pierdem linisteste-te Vera pur si simplu nu poti tu sa te obisnuiesti cu binele. E totul bine e totul ok acum. Au fost ani plini de trauma si plini de schimbari, ati fost mereu pe fuga, mereu fara un loc cu liniste, dar acum e altceva. Sunteti in alta faza. Atelierul a crescut. Aveti o casa. Macar 9 luni aici tot ramanem. E misto zona, e liniste pe strazi. E super.

Ieri pe 3 aprilie s-au intamplat, buluc, toate de care imi era frica: Vera, ne despartim. Si, blocata, nu m-am mai uitat decat la cum se desfasoara totul in fata mea, ca un film pe care il vazusem de fapt cumva déjà.

Nu pot sa le zic nimic doamnei Buzatu si domnului Buzatu, care ma privesc. Stiu ca ma folosesc pentru ca si-au dat seama ca nu o sa pot argumenta. Nu pot sa argumentez. Sunt blocata. Stiu ca sunt niste ecscroci. Nu am ce sa comunic cu ei. Le spun: mi se pare ireal ce faceti. Stiti ca ma puteti intimida si va folositi de asta. Vreau sa vad contractul si sa plecam legal, cu preaviz. Vera termina, nu comentam. Simt ca ma fac pe energie. Sunt autoritari si hotarati. Profita. Probabil ca asa se simte la viol, ma gandesc cumva in capul meu. Exact asa. Esti abuzat si cu cat mai mult te opui, cu atat mai multa placere le face.

Bine, le zic, dar avem un festival. Imi trebuie spatiu de repetitii. Nu puteti sa ne dati afara asa. Avem dreptul sa stam cel putin pana la jumatatea lui aprilie.

Ajungem la politie. Ni se spune- a, Buzatu? Asta e un personaj foarte… aparte. Il stim pe asta. Toata strada e a lui. A avut scandaluri acum 2 ani, cu retrocedarile. A dat oameni afara din casa, a dat o batranica afara, ea sta in strada acum. E uns cu toate alifiile, a fost prin tribunale. Nu aveti ce sa faceti pentru ca nu aveti contractul. V-au pacalit. Sunt niste escroci. Din punct de vedere moral, ne spun, ar fi minunat sa se afle in presa despre omul asta. Macar sa fie si altii preveniti.

Si apoi unul dintre politisti, asa de nicaieri, spune- stiti filmul ala cu Batman? Ala… nu mai stiu care din ele. Stiti cum sunt oamenii astia? Cum e Jokerul din film. Unii oameni sunt nascuti doar sa faca rau.

Celalalt politist ne spune: sa stiti ca in Bucuresti trebuie sa va asteptati la asta. Nu vreti sa stiti cat de perversi sunt proprietarii in Bucuresti. Asta sa va fie lectie de viata, nu mai lasati niciodata contractul din mana.

Unul dintre politisti e si el chirias si a pierdut bani si un contract in care e dat afara fara avertisment pentru ca nu a vrut sa mai plateasca impozitul.

Cautati-o pe doamna pe care a dat-o afara din casa, e la intersectia dintre Mosilor cu Traian, are o taraba acolo. Ea o sa va poata spune mult mai multe. Nu aveti ce sa faceti decat sa il dati in judecata, dar asta o sa dureze ani.

Ne intoarcem. Acceptam propunerea, ii zic. Intru din nou si imi dicteaza cuvant cu cuvant contractul de reziliere, din cand in cand ma mai corecteaza cu o voce blanda- vezi ca aici ai pus punct trebuia sa pui virgula. Ne strangem lucrurile, 3 scaune pliante, un scaun mic de lemn, o patura si cani. Si o cafetiera.

Dorm. Semi-cadere seara, plang mult. Azi ma trezesc pe la 7 si inca imi vine sa plang. Imi spun ca poate a fost greseala mea, ca am facut lucruri la care de fapt nu ma pricep. Nu ma pricep sa fac contracte cu proprietari si nici sa tin spatii si nimic altceva poate din toate cate incerc cu eroism sa fac. Stiu doar ca vreau sa scoatem piesele astea din Festivalul Scrie despre Tine, ca imi place sa repet la ele si ca vreau sa le vad jucate. Si stiu ca pot sa scriu. Cred ca asta e singura mea arma in acest moment. Si singura chestie care o sa ma opreasca sa ma judec prea tare, asa cum am mostenit din cultura fricii si a pedepsei, unde am invatat sa ne uram si sa credem ca nu suntem destul, sis a ne micsoram in fata oricui de frica sa nu pierdem lucruri. Cultura greselii unde am invatat cu atata arta sa sa ne programam esecul. Cultura traumei, in care lucrurile nu pot avea continuitate. In care periodic ai cate un soc din care abia poti sa te ridici, in care nu ai liniste. Singura liniste pe care o pot avea acum e cand scriu si ma conectez la vocea mea aia care nu a reusit sa articuleze ieri nici un cuvant autentic si real, ci doar sa baiguie niste lucruri pe care nici ea nu le credea. Asa ca o sa scriu aici, pe blogul asta pe care l-am facut ca sa facem vizibil un atelier in care incurajam oamenii sa se conecteze la vocea lor autentica, dincolo de ce li se spune ca e bine sau rau. O sa scriu si eu, exact pentru ca e singurul lucru pe care pot sa il fac, si o sa scriu despre fiecare zi care trece pana la Festival, cu toate pregatirile, un fel de jurnal de bord care sa ma conecteze cu oamenii pentru care acest demers de a scrie despre tine are sens, oamenii care vor sa iasa din “matrix”, sa se deconecteze de la frica si de la ura de sine si de la toate lucrurile alea care cresc in capul tau si te fac sa nu mai fii in contact cu lumea.

Acum plec la repetitii, Stand Up Pls, din nou in mansarda Lente. “Aventura continua”.

Scrie despre Tine continua reptetitiile pentru Festivalul care se va intampla intre 10 mai si 10 iunie. Tinem aproape.

scrie scrie luni pe 25 martie cu o noua grupa

Primavara aduce multe schimbari.

Noi ne-am schimbat spatiul si va asteptam la noua adresa, pe dimitrie Racovita 30A, unde luni de la ora 19 incepem o noua serie de antrenamente cu o noua grupa. O alta schimbare este ca primim inscrieri oricand si la fiecare 5 solicitari, organizam o prima intalnire.

Asteptam un mail pe scriedespretine@gmail.com pentru inscrieri si va asteptam luni sa invatam cum sa construim o poveste.

REFUZ SA CRESC.DACA PUTETI FACE O MICA DONATIE

”Nu te gandi la bani. Banii se fac daca nu te gandesti la ei. Esti frumoasa, esti luminoasa. Conecteaza-te la copii. Conecteaza-te la copii si la oricine iti zambeste. ”

Un spectacol de: Vera Ion Cu: Vera Ion, Peter Pan

Multimedia: Bogdan Marcu

Intrarea libera, donatii la sfarsit.

Durata spectacolului: 1h.

Spectacolul prezintă povestea Verei, o tânără regizoare de teatru care se îmbracă în Peter Pan pe Southbank, Londra, și face poze cu turiștii pentru a câștiga bani. Vera se imbraca in Peter Pan, discuta despre apocalipsa cu Matrix, incearca sa fie la fel de eficienta ca Michael Jackson si sa nu fie rapita de Ion din Giulesti. Toate astea muncind sa isi faca banii de intretinere pe strada in Londra.

Piesa vorbește despre anxietatea și războiul continuu cu ei înșiși pe care îl trăiesc tinerii din România, neînțelegând care sunt locul și valoarea lor într-o societate în care e aproape imposibil să supraviețuiești dacă lucrezi ca artist.

”Refuz să cresc. Dacă puteți face o mica donație” este a treia productie a platformei ”Scrie despre tine”.

Vera Ion a câştigat premiul Ambasadei Irlandei pentru tineri dramaturgi cu piesa “Refuz să cresc. Dacă puteţi face o mica donaţie”.

“Piesa scrisă de Vera Ion arată o imaginaţie dramatică şi activă în redarea unei poveşti pline de conflicte, de umor, dar şi de simţ al transformării”.

(Aideen Howard, director literar Abbey Theatre, Dublin)

—————-

”Scrie despre tine” este un proiect de teatru independent ce isi propune sa genereze scenarii de teatru documentate pe experiente personale.

Prima piesa, ”Ich Clown”, povestea aventurile lui Adi, William si Dragos dupa ce s-au hotarat sa plece in Europa imbracati in clowni. Acum puteti urmari experientele Verei si ale aliatului sau, Peter Pan, in lupta pentru supravietuire.

REZERVARI LA 021 210.96.96

ATELIER DESCHIS duminica 17 Februarie

Scrie despre Tine da liber la inscrieri.

Incepand cu 10 februarie, te poti inscrie oricand la atelierul Scrie despre Tine. Dupa ce am revazut si refacut timp de o luna metoda acestui atelier ca sa o putem adapta cat mai bine la cerintele participantilor, acum putem sa primim oricand noi inscrisi, si avem un program mult mai flexibil. Si pentru cine vrea sa testeze mai intai intr-un atelier deschis propunerea noastra, va asteptam…

“Care este prima ta amintire? Crocodilul de sub pat care imi mananca parintii.”

…si multe alte raspunsuri asemanatoare poti afla daca vrei sa vii la atelierul deschis Scrie despre Tine. Pentru ca am constatat ca e mai simplu asa, decat sa povestim intr-un text de 3 pagini cum lucram in acest atelier, va asteptam duminica 17 februarie de la ora 19.00 in mansarda JoinPoint, pe Arcului 8, unde antrenorii Sorin Poama si Vera Ion vin sa va provoace cu exercitii de scris si de actorie. Ce va putem spune pe scurt despre participarea la intregul atelier este ca: la inceput explorezi amintiri, scrii la liber si faci exercitii de actorie care iti antreneaza atentia si capacitatea de a observa si povesti lumea in care traiesti, iar la final ai scrisa o piesa de teatru bazata pe povestile tale, care apoi va intra in productie pentru a deveni spectacol.

Si pentru ca de saptamana viitoare intram in repetitii cu primele texte scrise in cadrul atelierului nostru, care vor fi prezentate in premiera in prima editie a Festivalului Scrie despre Tine (mai/iunie 2013), vom avea multe povesti si despre cum ajunge piesa ta sa fie jucata in fata unui public.

Pentru duminica, intrarea este libera si pana atunci daca vrei sa afli mai multe, documentarul de mai jos va atasa si niste chipuri acestor cuvinte.

Inscrierile la atelier sunt deschise pentru noi grupe si primim oricand noi participanti. Pentru inscriere (la atelierul deschis sau direct la atelier), asteptam un mail pe scriedespretine@gmail.com. Mai multe detalii in legatura cu conditiile de participare aici.

Va asteptam duminica 19.00 pe Arcului 8, in mansarda JoinPoint, la Lente cafe.

Echipa scrie.

VINO SA SCRII DIRECT SI PREZENT- un nou modul de pe 31 ianuarie

”17:00 Deschid geamul balconului de la bucatarie. Pe margine o bancnota de 5 lei sta neclintita, ca picata din cer. Zambesc. In urma cu vreo 3 ore o un performance al uratorilor s-a lasat cu o ploaie de bancnote de la etaje. Se pare ca etajele superioare au aruncat cu bani in toate partile. Multumim, noi n-am dat niciun performance.”(Olivia, 30/31 ianuarie 2012)- aceasta este doar o piesa din puzzle-ul directdinprezent  un blog creat de exploratorii Scrie despre Tine in vacanta de Craciun. Timp de doua saptamani, pe perioada sarbatorilor, o parte din acesti oameni au scris un jurnal in care povestesc cum arata viata si sarbatorile lor, in diverse colturi de lume.

Scrie despre Tine este un atelier de dramaturgie, explorare a realitatii, povestire si dezvoltare personala. Prin exercitii creative de actorie si dramaturgie, trainerii iti ofera instrumentele de care ai nevoie pentru a scrie o piesa de teatru inspirata din experientele tale. Piesa va intra in productie in stagiunea urmatoare Scrie despre Tine, si este inspirata exclusiv din povesti personale.

Pana pe 31 ianuarie, trainerii Sorin Poama si Vera Ion asteapta mailurile voastre pentru o noua grupa, la scriedespretine@gmail.com. Detalii despre inscriere aici.

Mai multe despre atelier si cum a inceput el, aici.

”La scrie despre tine, primul personaj care te poate invata sa descoperi oamenii in complexitatea lor esti tu. Incercam sa ne conectam la vocea noastra autentica, de dincolo de ce stim deja despre noi.

Vrem sa descoperim cum e vocea asta interioara si nu editam, nu compunem, facem free flow. Suntem dispusi sa iesim din zona noastra de confort pentru a auzi aceasta voce autentica si distincta, care e a noastra, nu a modelelor noastre, nu a criticilor nostri interiori. Care sunt tiparele noastre de reactie, care e personajul nostru social pe care l-am cosntruit din interactiunile cu ceilalti si ce se afla dincolo de acest personaj social?

Pentru asta ne ascutim mai intai simturile. Ne conectam la prezent. Ascultam. Observam. Povestim ce am vazut. Incercam sa descoperim o voce cat mai obiectiva in care sa povestim fara sa cautam sa fim ”interesanti” sau ”simpatici”. Fara sa comentam sau sa transmitem care e parerea noastra despre un om, ci sa il redam. Suntem investigatori, detectivi, cautam informatii, detalii care reconstruiesc o lume in autenticul ei.” (Vera Ion, regizor si trainer la Scrie Despre Tine)

o luna noua o grupa noua- inscrieri deschise

… Si cei doi traineri entuziasti dupa o zi lunga de lucru:

Mai multe informatii despre noul modul:

https://scriescrie.wordpress.com/ateliere-noi/

Joi 29 la Libraria Bastilia

Joi, 29 noiembrie, de la ora 19.00, la Librăria Bastilia, Piața Romană nr. 5, se va citi în lectură publică, Brânză topită, un text scris în cadrul atelierului Scrie despre tine de Corina Ciubotaru. Textul a fost prezentat în lectură publică prima dată în Luna Scrie despre Tine, din primăvară asta, şi este o piesă despre publicitate şi ce înseamnă să fii creativ, dar mai ales ce înseamnă să fii special.
Decizii morale la locul de muncă, prietenie, oameni care vor să construiască o lume mai bună. Reușesc să facă bine sau rău? Nu știm încă. Textul Corinei Ciubotaru ne poate pune pe gânduri în legătură cu ce înseamnă să crezi în reclame.

“Scrie despre Tine m-a ajutat să mă înțeleg, să mă maturizez și să am curaj să scriu. Visam că o să reușesc să scriu o carte când o să fiu bătrână și viața mea va fi plină de semnificație, dar de fapt mi-era frică să mă expun și să povestesc ceva începând de acum. Sunt un om obișnuit, ce e așa special în poveștile mele încât să intereseze pe alții? Așa că am început ușor-ușor, întâi să vorbesc despre mine și până la urmă să scriu. A ieșit o piesă de teatru la care oamenii râd. Atelierul a fost una dintre cele mai importante experiențe ale vieții mele.” (Corina Ciubotaru, dramaturg)
Brânză topită este un spectacol-atelier care ne invită să ne gândim mai mult la ce personaje construim pentru a nu mai fi singuri. Visul Elizei, personajul principal al piesei, e să facă publicitate. Pentru ea, publicitate înseamnă să faci oamenii fericiți și asta își dorește și ea: ca oamenii să creadă în ceva mai bun, să radă și să fie fericiți, ca la televizor. De la 14 ani, Eliza e convinsă că vrea să facă publicitate cu orice preț și nu înțelege de ce nu își dorește toată lumea asta. Când intră în prima agenție însă, Eliza descoperă un univers clădit pe alte reguli decât cele la care se așteptă.

”Textul Corinei, alături de celelalte citite în Luna Scrie despre Tine, va fi produs și montat în primăvara lui 2013, urmând să fie prezentat publicului în premieră în cadrul Festivalul Scrie despre Tine ce se va desfăşura în luna mai a anului următor. Festivalul este primul pas pentru realizarea unui vis pe care îl avem de 3 ani: o stagiune alcătuită exclusiv din piese noi, româneşti, de teatru, generate în cadrul atelierului nostru.” (Vera Ion, trainer Scrie despre Tine)
Din distribuția lecturii de joi seară fac parte: Cristina Gavruș, Ionuț Grama, Ilinca Harnut, Lucian Iftime, Sorin Poamă.

Puteți vedea aici fragmente de text și din lectura publică:

http://scriedespretinetextenoi.wordpress.com/branza-topita/

Intrare: 20 ron.

Rezervari la: scriedespretine@gmail.com, 0744427583

Oamenii se schimba dar mesajul ramane acelasi

APEL

APEL: SCRIE DESPRE TINE isi caută CASA pentru a putea continua

40 de participanti, 5 ateliere pe saptamana, 3 productii, 5 spectacole lectura, 10 texte in lucru si 2 traineri.

Dar suntem in momentul in care nu ne putem continua activitatea fara un spatiu in care sa canalizam toata munca si efortul creativ pe care activitatea intregului proiect Scrie despre Tine le presupun.

Timp de doi ani, am lucrat fara un spatiu stabil, gazduiti prin amabilitatea unui numar mare de locatii alternative din Bucuresti. Acum, avem 5 ateliere pe saptamana, 3 productii si 5 spectacole lectura care vor fi produse in luna mai si care pot deja sustine o stagiune alcatuita din texte romanesti, contemporane, documentate pe povesti personale si experiente reale ale participantilor. Avem 10 texte noi in lucru. Lucram si ne intalnim in fiecare saptamana cu 30-40 de participanti constanti, organizam ateliere deschise in care cunoastem oameni noi in fiecare saptamana, avem un public in crestere pentru spectacolele noastre.

Am construit o retea de oameni care s-au legat prin faptul ca vor sa isi spuna povestile. Aceasta retea inseamna un numar de aproape 1000 de oameni cu care suntem in contact, online si offline, prin activitatea noastra.

Scrie despre Tine a functionat fara fonduri, fara finantari, si este determinat sa construiasca si sa functioneze si mai departe indiferent de contextul politic si de rasturnarile economice pe care le suferim la nivel national. Scrie despre tine nu este un grup elitist. Nu vrem sa folosim povestile altora pentru a scrie piesele noastre de teatru, vrem ca fiecare sa isi poata scrie povestea si ca fiecare sa poata invata din acest proces cum poate folosi instrumentele artistice pentru a se dezvolta si pentru a se exprima prin arta. Vrem sa dezvoltam traineri noi care sa aplice acest proiect in grupuri si comunitati specifice. Pentru asta, avem nevoie de un spatiu stabil in care sa lucram in liniste, cu toata dedicarea si concentrarea pe care acest proiect le merita.

Facem apel catre tine, si te rugam sa ne ajuti sa continuam acest proiect! Avem nevoie de un spatiu pe care sa il putem folosi minim un an. Ideal ar fi o casa care sa devina a noastra, pe care sa o intretinem si mobilam cu activitati in fiecare zi, de la 8 dimineata la 24 seara. Un spatiu generos care poate fi transformat in sala de teatru, spatiu de atelier, sala de proiectie de film, sala de conferinte, si pe care o putem transforma intr-un centru cultural sustenabil din punct de vedere financiar.

Orice om cunoaste alți oameni, si de asta suntem siguri ca poti sa ne ajuti. Vorbeste despre noi (sau da-ne un contact si vorbim noi ) cu prieteni de-ai tai care cunoasc oameni din domeniul imobiliar. Contacte la Primarie. Jurnalisti care pot scrie despre acest proiect si demersul lui de a obtine un spatiu. Arhitecti care sunt in contact cu situatia imobilelor nefolosite din Bucuresti. Oameni cu putere financiara care pot sustine un proiect artistic de acest gen. Proprietari care au case din care unele sunt goale si nu au ce sa faca in ele. Oameni care stiu situatia caselor nefolosite din Bucuresti. Bussiness angels. Oameni cu contacte si relatii publice. Persoane publice care ne pot sustine. Scrie-ne nume sau idei de persoane la care ar trebui sa apela. Orice idei si sugestii ne pot aduce cu un pas mai aproape de scop: o casa pentru Scrie despre Tine. Nu respingem nimic din start, nu ne gandim ca ”n-o sa mearga”. Centralizam propunerile si sugestiile voastre si vrem sa transparentizam acest proces, asa ca vom updata la fiecare doua zile blogul nostru cu propunerile si cu felul in care se materializeaza tot ce reusim sa strangem la nivel de resurse, variante, optiuni.

Contact: scriedespretine@gmail.com, tel: 0744427583/ 0727271906

Atelier deschis Joi pe 22

Vera Ion câștigă Premiul Ambasadei Irlandei pentru tineri dramaturgi

Regizoarea Vera Ion a primit Premiul Ambasadei Irlandei pentru tineri dramaturgi, în cadrul unei
ceremonii care a avut loc vineri în prezența a numeroase personalități irlandeze și române din lumea
teatrului. Câștigătorul premiului este ales de un juriu condus de regizorul Alexandru Dabija și care
îl include pe Aideen Howard, directorul literar al Teatrului Național Irlandez Abbey Theatre. Acesta
a declarat că piesa câștigatoare, numită “Refuz să cresc. Dacă puteți face o mică donație”, arată o
imaginație dramatică și activă în redarea unei povești pline de conflicte, de umor, dar și de simț al
transformării.

Ajuns la a patra ediție, premiul denumit oficial Irish Embassy Award for an Emerging Romanian
Playwright, are menirea de a încuraja colaborarea dintre teatrul românesc și cel irlandez. Laureații
primesc suma de 1000 de euro, iar Ambasada Irlandei realizează toate demersurile pentru ca textul să
fie tradus în limba engleză și prezentat în spectacol-lectură pe scena Abbey Theatre din Dublin.

Regizoare, dramaturgă, poetă și actriță, Vera Ion a fondat acum 3 ani Laboratorul Scrie despre Tine
alături cu colegul ei, actorul Sorin Poamă. Prin cursuri de actorie și dramaturgie, cei doi dezvoltă
poveștile de viață ale participanților în piese de teatru, din lucrul cu prima grupă de cursanți rezultând
deja 6 texte noi de teatru contemporan. “Refuz să cresc. Dacă puteți face o mică donație” este a treia
producție a Laboratorului Scrie despre Tine și este scrisă și regizată de Vera Ion. Despre premiu, laureata
spune că “vine ca o recunoaștere a tuturor eforturilor noastre de a dezvolta prin teatru povești reale,
puternice și relevante pentru publicul român, care să vorbească despre viețile celor din jurul nostru și în
care oricine se poate recunoaște.”

Următoarea reprezentație a piesei câștigatoare va avea loc miercuri 7 noiembrie, începând cu ora 20, la
Join’Point (Mansarda Lente Armenească, Str Arcului nr 8). Facebook event:

https://www.facebook.com/events/166291836827776/

Ce am facut asta vara

Pentru ca toamna e mai mult timp de citit, am facut aici un buchet de linkuri care va vor reda cate si mai cate texte si experiente am cules noi peste vara. Caci a fost o vara bogata. Asadar:

În IULIE

Am experimentat un nou concept de spectacol atelier, in urma caruia am ”recoltat” câteva texte.

Iata cum a fost la spectacol:

Si iata toate textele care s-au nascut dintr-o intalnire incredibila intre actori si public:

http://scriedespretinetextenoi.wordpress.com/spectacol-atelier/

În AUGUST

Ne-am dus un pic cu cortul la mare, dar dupa aia repede ne-am dus cu cortul si la ADfel, unde am mai pus de-un text colectiv

https://scriescrie.wordpress.com/2012/08/20/camping-la-adfel/

Și tot in august am aflat ca suntem invitați la Dublin Fringe Festival pentru a prezenta proiectul Scrie despre Tine, moment in care am început o campanie de strangere de fonduri

https://scriescrie.wordpress.com/2012/08/22/ajuta-scrie-despre-tine-sa-mearga-la-dublin/

Cu ajutorul vostru, am strîns suma de aprox 1542 euro care ne-au ajutat sa zburam spre Dublin si de acolo,

În SEPTEMBRIE,

Sa va scriem urmatoarele:

http://jurnalul.ro/cultura/teatru/jurnal-i-scrie-despre-tine-la-festivalul-absolut-fringe-din-irlanda-623671.html

http://jurnalul.ro/cultura/teatru/jurnal-ii-scrie-despre-tine-la-festivalul-absolut-fringe-din-irlanda-623959.html

http://jurnalul.ro/cultura/teatru/jurnal-iii-scrie-despre-tine-la-festivalul-absolut-fringe-din-irlanda-625083.html

Octombrie a fost pentru planuri noi si pentru elaborarea programului de toamna, pe care il vom anunta in curand.

Lectura placuta si toamna lina

Echipa scrie scrie.

(PS- tot in septembrie am filmat, editat, subtitrat si moșit, cu ajutorul colegului nostru Bogdan Marcu, un film care va poate da o imagine mai clara despre ce inseama Scrie despre Tine, de unde a pornit si cum s-a dezvoltat in primii sai doi ani de viata. Filmul il puteti vedea aici:

)

O toamna noua, o grupa noua

LUNI 15 octombrie ora 19:00 la Lente Cafe, str Arcului nr 8 are loc prima intalnire pentru noua grupa Scrie despre Tine.

Mai avem inca 3 locuri libere asa ca asteptam mailurile voastre daca aveti chef de o aventura pe luna octombrie… si tot luni ii asteptam si pe cei curiosi dar nu foarte hotarati sa se inscrie, pentru ca, stim, e nevoie de mai multe întrebări si raspunsuri pana cand ”indraznesti” sa intri in joc. Asa ca luni se pune si ca intalnire cu oricine e curios despre cine sunt trainerii, ce inseamna cursul si la ce trebuie sa se astepte de la primul modul al acestui atelier.

Va rugam confirmari la scriedespretine@gmail.com in legatura cu prezenta.

Incepe sezonul!

Ne-am intors. Mai bogati, mai increzatori, mai inspirati. Bogati mai ales in idei si informatii si asta datorita tuturor celor care au sprijinit deplasarea noastra la Dublin Fringe, carora le multumim si pentru care mai pregatim cateva materiale surpriza.

Suntem gata si pentru un nou sezon de inscrieri- pana pe 10 octombrie asteptam sa reluam contactul cu toti cei care au vrut sa ne cunoastem pe vara insa nu i-a lasat vacanta, si cu toti cei care nu au apucat inca sa ne scrie (despre ei). Avem un sezon plin in fata si abia asteptam sa ne apucam de treaba. Pregatim multe surprize online si offline asa ca fiti pe faza.

Inca lucram la materialele despre experienta Dublin Fringe, aici si aici aveti primele doua relatari de calatorie.

Si mai mult decat atat, in timp ce intalneam toti acesti oameni minunati din Dublin si scriam aceste relatari, lucram in paralel si la un film de care suntem foarte mandri si pe care l-am realizat cu ajutorul colegului nostru Bogdan Marcu. Este un film despre cum s-au desfasurat primii ani de munca la Scrie despre tine si de unde a inceput acest proiect.

Asa ca… bine v-am gasit. Pentru toti cei care ne stiu deja, va asteptam la spectacolele pe care le pregatim in octombrie si al caror program va fi anuntat in curand, pentru cei cu care inca nu ne-am cunoscut…

Asteptam mailurile voastre pentru noile inscrieri PANA pe 10 OCTOMBRIE la scriedespretine@gmail.com. Detalii despre inscriere aici

———–

Dacă ai visat vreodată să îţi spui povestea lumii întregi sau doar să afli cum e să scrii o piesă de teatru, atelierul Scrie despre Tine, susţinut de regizoarea Vera Ion şi actorul Sorin Poamă, te aşteaptă la înscrieri pană pe 10 octombrie.

Acest atelier e o aventură pentru oricine vrea să iasă din zona obişnuită de confort, să creeze într-un cadru safe şi să îşi descopere capacitatea de a povesti şi de a asculta dincolo de tiparele şi prejudecăţile obişnuite. Fiecare poveste este interesantă şi valabilă. Fiecare poveste poate deveni o piesă de teatru. Pentru că se întâmplă. Experimentezi direct relaţia cu publicul, într-un cadru în care şi publicul îşi spune poveştile. Un schimb direct şi sănătos între cel care scrie şi ascultătorii lui.

Piesele create de primii absolvenţi ai acestui atelier au fost deja prezentate publicului in primăvara acestui an si poţi afla mai multe despre ele

aici: scriedespretinetextenoi.wordpress.com

Trainerii au dezvoltat o metodă bazată pe interviuri, exerciţii de observaţie, de actorie şi de scris care te va ajuta să îţi povesteşti mai bine universul şi povestindu-l să îl şi înţelegi.

Primul modul durează o lună.

”Fiecare va fi pus faţă în faţă cu propriile mecanisme de limbaj, de apărare şi de povestire. Este un fel de prima oglindă şi prin ea veţi începe să vă studiaţi şi să vă înţelegeţi mai bine reacţiile, pattern-urile de limbaj, felul de a povesti şi de a reacţiona.

Prin exerciţiile propuse în primul modul încercăm să dezvoltăm simţul observaţiei şi al povestirii unui eveniment, deprinderea de a empatiza cu personajele despre care scrii şi de a le investiga universul. Fiind vorba de un limbaj mai specializat care vizează teatrul, vom face şi câteva exerciţii foarte simple de actorie.” 

(Vera Ion şi Sorin Poamă, traineri)

Primul update

aseara s-au strans 830 de euro la evenimentul de fundraising “de la ich clown la dublin”. e interesant ca asta se intampla in acelasi moment in care formele vechi institutionale de sprijin pentru arta incep sa se destrame. poate ca e nevoie doar de o schimbare de perspectiva. mor institutiile, raman oamenii. multumim tuturor celor care au participat aseara, echipei fantastice Marian Enache, Mihaela Muresanu, Corina Ciubotaru, Anca Stefan, Olivia Oancea, Isolda Zavoianu, Liana Iovu, Cosmin Briciu, colegilor de la piesa Ich Clown Andrei Serban, Ilinca Harnut, Iulia Verdes, Alexandru Potocean pentru reprezentatie, de asemenea Dianei Patru pentru gazduire si tuturor celor care au donat si au licitat povesti pentru generozitatea, frumusetea si eleganta cu care au raspuns invitatei noastre. vom reveni maine cu un bilant al intregului fundraising declansat acum doua saptamani. multumim tuturor celor care au donat si online si offline pentru ca tineti proiectul asta in viata.

De la Ich Clown la Dublin- eveniment de fundraising Scrie despre Tine

Trainerii Scrie despre Tine au fost invitati sa participe si sa prezinte proiectul in cadrul Dublin Fringe, cel mai mare festival multidisciplinar de arta din Irlanda. Aceasta este prima recunoastere la nivel international a proiectului, si poate insemna o etapa de crestere si de apropiere de ce isi propun tinerii artisti sa faca mai departe cu acest proiect: ”Sa cautam solutii si surse de finantare pentru a avea spatiul nostru, in care sa jucam o stagiune formata exclusiv din textele produse in cadrul atelierului, sa formam o companie de teatru care sa produca aceste texte, sa punem bazele unui centru de cercetare care sa prelucreze materialele generate in cadrul atelierului si sa dezvolte noi proiecte si noi echipe de traineri care sa aplice conceptul Scrie despre Tine in medii diferite, pe cerinte si nevoie diferite, si in alte orase decat Bucuresti.” (Vera Ion si Sorin Poama)

Pentru a sustine si strange fondurile necesare deplasarii celor doi traineri la Dublin, echipa Scrie despre Tine a pregatit o noua aventura. Avem obiecte, povesti pe viu si un muzeu interactiv al amintirilor. Vom prezenta un spectacol (”Ich Clown”), si apoi un eveniment supriza in care oamenii care au scris despre ei de-a lungul acestui proiect aduc pe scena bucati din viata lor… Vino sa afli cum si ce se intampla cand incepi sa scrii o piesa de teatru despre tine, si sa contribui la dezvoltarea acestui proiect daca crezi ca merita sprijinit. De asemenea, pentru fiecare donatie de 15 lei vom oferi un bilet in avans la oricare dintre productiile Scrie despre Tine desfasurate in stagiunea 2012-2013. Mai multe detalii despre aceasta campanie aici

Ajuta Scrie despre Tine sa mearga la Dublin

600 de bilete ale stagiunii 2012-1013 puse in vanzare pana la 5 septembrie, cu pret redus!

Costa doar 15 lei unul si este, de fapt, o donatie care iti va asigura accesul la oricare dintre spectacolele celei mai tinere marci din peisajul teatral autohton: Scrie despre Tine. Actiunea face parte dintr-o campanie-fulger de strangere de fonduri necesare participarii initiatorilor – Vera Ion si Sorin Poama – la cel mai mare festival multidisciplinar de arta din Dublin – Irlanda, unde au fost invitati sa reprezinte Romania. Urmeaza detalii.

Povestea incepe, de fapt, la Londra si Berlin…,

…unde cei doi au incercat sa lucreze ca artisti de strada. Din fericire, au esuat! De ce „din fericire”? Pentru ca experientele personale, chiar daca triste/neplacute la momentul respectiv, au insemnat o „trambulina” a celor doi spre o platforma artistica pe cat de creativa, pe atat de originala: punand pe hartie si, apoi, in scena, intamplarile de acolo, Vera si Sorin au dat nastere unor spectacole apreciate de public si critici (Ich clown, Refuz sa cresc), dar – mai ales – viitoarelor ateliere Scrie  despre Tine. Fara nici o alta finantare decat cea a spectatorilor, proiectul a crescut de la un spectacol bazat pe povesti personale (Ich clown) la un atelier de dramaturgie, in care participantii dezvolta scenarii pentru teatru pornind de la povesti personale, apoi inca doua productii independente si, in ultimul an, la 6 texte noi scrise de participantii la atelier, precum si 5 grupe noi cu cate 10 participanti care lucreaza la dezvoltarea de scenarii de teatru.

Invitatia de a prezenta Scrie despre Tine la Dublin Fringe Fest ii poate ajuta sa duca la capat munca inceputa in 2010 si sa intre intr-o noua etapa a proiectului. Acum trainerii au in plan obtinerea unui spatiu in care sa se joace o stagiune formata exclusiv din texte romanesti produse in cadrul atelierului, formarea unei companii de teatru care sa produca aceste texte, construirea unui centru de cercetare care sa prelucreze materialele generate in cadrul atelierului si sa genereze noi proiecte si noi echipe de traineri care sa aplice conceptul Scrie despre Tine in medii diferite, pe cerinte si nevoi diferite si in alte orase decat Bucuresti.

Mai au nevoie de 9000 de lei. Sau 2000 de euro. Cum va place…

Prin eforturi personale si sustinerea cursantilor fosti sau actuali ai SDT, Vera si Sorin au reusit sa acopere o buna parte din costurile participarii lor la FringeFest. Pentru restul, organizeaza o campanie de strangere de fonduri. Te invitam sa contribui cu o donatie la evolutia acestui proiect, oferind 15 lei pentru ca Vera si Sorin sa poata ajunge si reprezenta acest proiect la Dublin Fringe. Pentru fiecare donatie de 15 lei vom oferi un bilet la oricare dintre productiile SDT desfasurate in stagiunea 2012-2013.Mai multe detalii despre evenimente si spectacolele din repertoriu aici.

Asteptam un mail prin care ne puteti anunta ca ati trimis/vreti sa donati banii, insotit de numele vostru complet, la scriedespretine@gmail.com. Suma se poate transfera in contul aflat aici.  Pentru donatii mai mari de 15 lei, va rugam sa ne contactati pe mail. De asemenea, organizam pe 5 septembrie ora 18:30 un eveniment de fundraising la care puteti dona suma dorita daca nu ati reusit pe calea internetului. Mai multe detalii despre locatia evenimentului in curand.

Pe langa blogul SDT, experienta si participarea celor doi la Dublin Fringe vor fi comunicate prin corespondenta cu jurnalul.ro, care va publica in fiecare zi materiale despre spectacolele si manifestarile la care ei vor participa, interviuri cu alți artisti sau institututii reprezentate la Dublin, dar si o documentare despre istoria si evolutia companiilor de teatru independent din Irlanda.

Pentru detalii:Vera Ion – 0744.427.583/Sorin Poama – 0754.698.078/scriedespretine@gmail.com

Camping la ADfel

Pe 14- 15 august Scrie despre Tine a participat la ADfel cu un cort, un camping, si cu o echipa noua de traineri. Mihaela Muresanu, Olivia Oancea, Cosmin Briciu, Silviana Visan, Corina Ciubotaru, Andreea Lupu si Anca Stefan au exersat primele lor exercitii indemnand vizitatorii campingului Scrie despre Tine sa isi povesteasca experientele, la adapostul unui cort de trei persoane tip iglu, tapetat cu texte.

In timp ce inauntru trainerii si invitatii scriau, cei curiosi de afara puteau vedea proiectat pe perete textul care se nastea in cort. Iata câteva fragmente din ce a iesit:

”Ceva care m-a amuzat saptamana asta- nu s-a aprins lumanarea aseara, pe marginea lacului cand el se chinuia sa o aprinda / Care este prima ta amintire? Crocodilul de sub pat care imi mananca parintii./ Spatiul meu de lucru este unde sunt eu, indiferent unde sunt, este colorat si in ordine, de preferat cu multi oameni in jur care sa ma provoace prin intrebari, si multa muzica./ Anul asta am descoperit ca incep sa ma cunosc mai bine,dar inca mai e de lucru. ”

Continuarea textului  aici.

Multumim invitatilor pentru curiozitatea si deschiderea cu care s-au apropiat de cort, si tuturor celor din echipa care au facut posibil acest camping: Anca Stefan, Corina Ciubotaru, Mihaela Muresanu, Olivia Oancea, Cosmin Briciu, Isolda Zavoianu, Silviana Visan, Andreea Lupu, Liana Iovu, si nu in ultimul rand prietenilor de la IQads care ne-au lansat provocarea.

Joi 6 august calatorim

daca nu aveti de gand saptamana asta sa va cumparati bilete de vacanta de la CFR pe Ion Brezoianu nu-i nimic, mergeti pana acolo, uitati-va peste drum si veti vedea magazinul Boarder’s. faceti cativa pasi si daca e joi e 7 jumate si vreti totusi sa iesiti din Bucuresti, urcati in mansarda. veti vedea ce nici cu gandul n-ati gandit. mergem si in Europa.

Detalii aici:

http://ichclown.wordpress.com/2012/08/02/joi-9-august-la-mansarda-boarders/

Noi vara scriem

Mai sunt 4 locuri si 6 zile in care ii puteti contacta pe trainerii Scrie despre tine pentru o noua grupa care vrea sa isi documenteze propriile experiente prin tehnici de scris si de teatru. Primul modul dureaza o luna, are un program flexibil si adaptabil programului de vara, si va asteapta cu exercitii prin care o sa invatati sa observati mai atent contextul in care traiti, sa va povestiti intamplarile, sa intelegeti mai bine ce tip de reactii aveti, si sa scrieti câteva scene simple pentru teatru. De asemenea veti afla din povestile celor din jur ca indiferent de problema, obsesie, timiditate sau anxietate, ”nu vi se intampla numai voua”. Veti rade mult, garantat, si veti descoperi cu uimire cati oameni interesanti existau in jur in timp ce voi erati concentrati numai pe problemele voastre. Daca va place experienta, va asteptam si la celelalte module, in urma carora puteti scrie o piesa de teatru bazata pe povesti si experiente personale.

Prima intalnire administrativa va avea loc pe 1 august la ora 19:00, la Lente cafe pe Arcului 8, trainerii ii asteapta pe toti cei care vor sa se inscrie dar si pe cei care nu stiu sigur dar sunt curiosi. Daca nu reusiti sa ajungeti pe 1, asteptam mailurile voastre pe scriedespretine@gmail.com pana duminica 5 august. Va vom raspunde acolo la intrebari, curiozitati si nelamuriri.

”Pe masura ce lucram la atelier am descoperit ca e un lucru impotriva caruia merita sa lupti: toti participantii spuneau “povestea mea nu e suficient de interesanta”, “povestea mea nu merita sa devina o piesa de teatru”, “povestea mea e banala”. Or impresia asta, cred eu, e dictata de marile piese, de marii autori, consideram ca e mai interesanta povestea unuia care a trait la 1800 si despre care a scris Cehov decat povestea noastra. Asa suntem invatati, dar e un lucru care se poate schimba foarte usor. Noi oferim un cadru in care s-avem grija sa nu existe judecati de valoare si sa nu existe niciun fel de chestii d-astea ca “aaa, te-ai facut de ras”. Incercam, tocmai, sa ne dezbracam de toate ezitarile astea. Fa-te de ras, e ok, toti suntem penibili, whatever, stii?” (Vera Ion, trainer, interviu publicat pe IQads)

” La atelier mă simt în confort, printre prieteni, e bine să fii înconjurat de oameni care au acelaşi scop ca şi tine e ca la începutul facultăţii mă simt motivată şi creativă nu bănuiam că e atât de simplu îmi place când mă reconectez cu mine şi gândurile mele îmi place că au început şă-mi placă iar oamenii pierdusem asta atelierul ăsta m-a făcut să fiu interesată de toate feţele pe care le văd, mi se pare că le cunosc deja dar vreau să le ştiu poveştile, expresiile favorite what makes them tick, am învăţat să comunic din nou mă închisesem în mintea mea acum simt că m-am eliberat am învăţat că şi alţii gândesc tot ca mine, dar nu chiar, deşi pare haos nu mă mai panichez îmi place sentimentul de încredere, am curaj mai mult sunt atentă la cuvintele celorlalţi înainte nu eram încă mai cred că restul mijloacelor de limbaj sunt mai importante, dar trebuie să plece de la cuvinte pe hârtie, cred că o să fie o echipă mişto şi vreau să evoluez în scris abia aştept să scriu.” (C. G., cursantă)

Pentru inscrieri verificati si

https://scriescrie.wordpress.com/ateliere-noi/

Cum a inceput totul

”Atelierele “Scrie despre tine” – cum a inceput totul

Eu si Sorin ne cunoscuseram la taberele “Tinere Condeie”, asta a fost prima forma de a incerca sa lucram impreuna intr-un fel sau altul. Ne dadeam mari editori la revista taberei sau la radio Puls.

Apoi ne-am intalnit la facultate, la UNATC, eu eram la regie, el era la actorie, unde am lucrat pe proiecte comune timp de 4 ani. In scoala lucram intr-un mediu foarte protejat, eram un grup de tineri care experimentau, invatau, nu aveam niciun fel de notiune despre lumea cea rea de afara, in care trebuie sa castigi bani. Mai ales ca la clasa de actorie era Ion Cojar, unul dintre cei mai buni profesori, care a cultivat spiritul asta de echipa. De multe ori in scoala se cultiva exact opusul, competitivitatea, ti se spune ca in teatru e mancatorie. Niste principii tampite si corupte care nu aveau nicio legatura cu lucrul in sine.

Cand s-a terminat scoala ne-am trezit cumva suspendati pentru ca ne-am dat seama ca nu vom putea recrea nicaieri acelasi mediu. Teatrele ofera cam 3-4 locuri pe an, or o generatie de actori are 60-70 de absolventi. Pe fondul asta de debusolare s-a terminat scoala.

Scena independenta era foarte putin dezvoltata fata de cum e acum, erau doar vreo 2 locuri unde puteai sa joci, La Scena si Green Hours. Spectacolul nostru de licenta, Monged, s-a jucat in foarte multe locuri, cea mai mare parte dintre ele acum inchise. Era Test Point-ul, unde acum e Club Fabrica, era Casandra, unde am avut premiera, acum nu mai sunt. In fine, un peisaj destul de dezolant, in care nu se inchega absolut nimic. Ce se intampla era punctual si cu foarte mult efort. Pe de alta parte, eram tineri si entuziasti.

Dupa facultate eu am plecat la un master in Anglia, “Cross Sectoral and Community Arts”. Artisti din diverse zone incercau sa gandeasca proiecte pe care sa le faca impreuna cu oameni din comunitati, cu real people. Mi se pare foarte amuzant ca unii sunt real si altii nu… in fine. Ideea era sa iesi din mediul artistic si sa exersezi arta comunitara, un fenomen destul de nou si la noi, introdus cam prin 2006-2007. Acolo am exersat lucrul cu oameni si asta facem si la “Scrie despre tine”, le dam oamenilor un cadru unde sa se exprime artistic.

Experienta de la Londra mi-a clarificat procesul de munca. Stii cum e, iti vine o idee de proiect, vrei sa il faci, dar te gandesti ca a, dar n-o sa iasa, nu stiu cum sa incep, o sa fie o prostie. Iti pui singur bariere. Si da, la Londra mi-am exersat foarte mult o parte mai pragmatica si mai down to earth, mai simpla. Ca nu e nimic gresit, ca e ok sa incerci, ca nu o sa fie proiectul vietii. Cumva aici simteam o presiune ca toti trebuie sa fim niste mici genii, ca daca un proiect nu iese genial mai bine nu il incepi. Asta simt ca am castigat de acolo, ca vad lucrurile mai relaxat si am mai putine fite, m-am normalizat.”

Cititi continuarea aici

Articol de Sonia Ardelean, publicat pe IQads

600 de bilete ale stagiunii 2012-1013 puse in vanzare pana la 5 septembrie, cu pret redus!

Costa doar 15 lei unul si este, de fapt, o donatie care iti va asigura accesul la oricare dintre spectacolele celei mai tinere marci din peisajul teatral autohton: Scrie despre Tine. Actiunea face parte dintr-o campanie-fulger de strangere de fonduri necesare participarii initiatorilor – Vera Ion si Sorin Poama – la cel mai mare festival multidisciplinar de arta din Dublin – Irlanda, unde au fost invitati sa reprezinte Romania. Detalii aici

Un nou concept de spectacol-atelier

Vineri pe 20 iulie la JoinPoint (gazduit de Lente cafe ) am testat cu spectacolul ”Io te-am facut, io te omor. Calatorie in timp si spatiu” daca un text scris pe o poveste personala poate declansa si in spectatori dorinta de a povesti/scrie despre experientele lor. Intre timp am pus si pe mail cateva intrebari la care am primit raspunsuri foarte rapid. Iata o parte din ce am strans cu ocazia acestui eveniment. In cateva zile vom incarca textele complete, ne-am apucat de transcris, dar din entusiazm am zis sa impartasim deja cateva fragmente din ce am primit pe mail.

Suntem uimiti si extrem de bucurosi de usurinta si disponibilitatea oamenilor de a-si impartasi povestile, reactia foarte frumoasa a publicului la spectacolul de vineri ne-a dovedit inca o data ca nu facem degeaba ce facem.

Nu uitati ca inscrierile pentru grupa urmatoare sunt deschise pana pe 5 august. Detalii aici

Iata si o coloana sonora cu care sa va delectati in timp ce cititi, lucrata pe sunetele/melodiile propuse de cei care au contribuit la poveste . Sound mastered by bogdan marcu . Se poate asculta aici

asa ceva n-a mai vazut Bucurestiu

E cald si la Scrie despre tine se incing pixurile, asa ceva n-a mai vazut Bucurestiul. Niste oameni care se strang de 2 ori pe saptamana prin tot felul de locuri si se pun pe scris, povestit, notat, ascultat, observat si facut exercitii de actorie care se transforma in niste piese in sine. Se disting prin- ras mult uneori  in hohote, ochi vii, uneori umezi, si de multe ori durere in mana stanga sau dreapta depinde cu care scriu de obicei. Uneori in timpul exercitiilor de scris sau actorie se mai aud expresii de genul : ”mama ce revelatie am avut!” insotite de o palma peste frunte. Nu ne speriem , e ceva normal.  Pentru ca ”Scrie despre tine” a devenit adrenalina noastra, va invitam sa va inscrieti la o noua grupa, pana pe 30 iulie, si sa intram impreuna intr-o aventura din care fiecare dintre voi va pleca cu un scenariu despre el. Vera si Sorin trainerii va asteapta. De asemenea, tot ei va mai spun ca:

Scrie despre tine este un atelier de dramaturgie si dezvoltare personala in care poti sa lucrezi cu actori si regizori profesionisti exercitii creative de actorie si dramaturgie bazate pe povesti si experiente personale. Trainerii au dezvoltat o metoda bazata pe interviuri, exercitii de observatie, de actorie si de scris care te va ajuta sa iti povestesti mai bine universul si povestindu-l sa il si intelegi.

”Fiecare va fi pus fata in fata cu propriile mecanisme de limbaj, de aparare si de povestire. Este un fel de prima oglinda si prin ea veti incepe sa va studiati si sa va intelegeti mai bine reactiile, pattern-urile de limbaj, felul de a povesti si de a reactiona. Prin exercitiile propuse in primul modul incercam sa dezvoltam simtul observatiei si al povestirii unui eveniment, deprinderea de a empatiza cu personajele despre care scrii si de a le investiga universul. Fiind vorba de un limbaj mai specializat care vizeaza teatrul, vom face si cateva exercitii foarte simple de actorie.” (Vera Ion si Sorin Poama, traineri )

Inscrieri si mai multe detalii despre atelier:

https://scriescrie.wordpress.com/ateliere-noi/

Pentru orice întrebări si nelamuriri asteptam mailurile voastre la scriedespretine@gmail.com

(Momentan, partenerii nostri principali sunt JoinPoint si Lente Cafe din Arcului 8, carora le multumim pentru gazduire, pentru terasa umbroasa, si mansarda racoroasa)

Inscrieri pana pe 20 iulie

SCRIE DESPRE TINE ESTE UN ATELIER DE DRAMATURGIE SI DEZVOLTARE

PERSONALA IN CARE POTI SA LUCREZI CU ACTORI SI REGIZORI

PROFESIONISTI EXERCITII CREATIVE DE ACTORIE SI DRAMATURGIE,

BAZATE PE POVESTI SI EXPERIENTE PERSONALE.

REZULTATUL ACESTOR INTALNIRI ESTE CATE O PIESA DE TEATRU

CARE VA FI JUCATA IN FATA UNUI PUBLIC.

Inscrieri si mai multe detalii despre atelier:

https://scriescrie.wordpress.com/ateliere-noi/

Pentru orice întrebări si nelamuriri asteptam mailurile voastre la scriedespretine@gmail.com

(Momentan, partenerii nostri principali sunt JoinPoint si Lente Cafe din Arcului 8, carora le multumim pentru gazduire, pentru terasa umbroasa, si mansarda racoroasa)

mai 2012

Între 17 aprilie si 17 mai s-a desfasurat in Bucuresti Luna Scrie despre Tine, un eveniment de teatru independent în care au fost prezentate publicului primele texte generate in cadrul atelierului Scrie despre Tine, un atelier de dramaturgie in cadrul caruia participantii scriu si performeaza piese de teatru pornind de la povesti personale. Spectacolele lectura- ”Ultimii eroi”, ”Stand up pls”, ”Brânză topită”, ”Eu, gen”, ”Io te-am făcut, io te omor”, ”La bucătărie și la mare” și ”Texte în lucru”, au adunat publicul în locatii de teatru alternativ independent- Teatrul LUNI de la Green Hours, Teatrul Act, Platforma (Anexa MNAC), Ceainaria Cărturești, iar discutiile de dupa spectacol si partciparea masiva a publicului la aceste lecturi ne-au cofirmat inca o data nevoia de a scrie piese de teatru pornind de la realitatea din jurul nostru, si de a folosi teatrul ca pe un instrument de intelegere si documentare a contextului in care traim.  Multumim echipei de actori care au participat voluntar la aceasta activitate (Alex Potocean, Alice Monica Marinescu, Sever Barzan, Iulia Verdes, Alex Fifea, Sorin Poama, Silviana Visan Carter, Simona Cuciurianu, Andreea Esanu, Ionut Grama, Lucian Iftime, Sorin Poama, Oana Popescu, Daniel Popa, Gilda Stan, Cristina Gavrus, Ilinca Harnut, Andreea Bibiri, Tudor Aaron Istodor, Cristian Iacob, Andi Vasluianu, Ioana Flora, Edgar Nistor ) si tuturor celor implicati in sustinerea acestui proiect.

Am inceput acest atelier in 2010, am lucrat timp de un an voluntar in cadrul lui si am crescut o data cu el. Principala si cea mai puternica motivatie care ne-a determinat de fiecare data sa continuam a fost reactia extrem de pozitiva a participantilor si nevoia oamenilor de a isi spune povestile si de a asculta povesti despre lumea in care traiesc.

Asa ca va invitam la o noua sesiune de inscrieri la atelierul nostru: intre 14 si 25 mai au loc noi inscrieri pentru urmatoarele grupe Scrie despre tine. Primul modul dureaza o luna, iar programul pentru lunile iunie, iulie si august se va stabili in cadrul acestor inscrieri.

Scrie despre tine este un atelier de dramaturgie si dezvoltare personala in care poti sa lucrezi cu actori si regizori profesionisti exercitii creative de actorie si dramaturgie bazate pe povesti si experiente personale. Trainerii au dezvoltat o metoda bazata pe interviuri, exercitii de observatie, de actorie si de scris care te va ajuta sa iti povestesti mai bine universul si povestindu-l sa il si intelegi.

”Fiecare va fi pus fata in fata cu propriile mecanisme de limbaj, de aparare si de povestire. Este un fel de prima oglinda si prin ea veti incepe sa va studiati si sa va intelegeti mai bine reactiile, pattern-urile de limbaj, felul de a povesti si de a reactiona. Prin exercitiile propuse in primul modul incercam sa dezvoltam simtul observatiei si al povestirii unui eveniment, deprinderea de a empatiza cu personajele despre care scrii si de a le investiga universul. Fiind vorba de un limbaj mai specializat care vizeaza teatrul, vom face si cateva exercitii foarte simple de actorie.” (Vera Ion si Sorin Poama, traineri )

Detalii despre primele texte produse in cadrul Luna Scrie despre Tine:

http://scriedespretinetextenoi.wordpress.com/

SCRIE-NE LA scriedespretine@gmail.com DACA VREI SA TE INSCRII. MAI MULTE DETALII AICI

conferinta de presa Luna Scrie despre Tine

conferinta de presa MARTI 10 APRILIE ora 11:00

LABORATORUL SCRIE DESPRE TINE

PREZINTĂ

LunaScrieDespreTine 

Vera Ion si Sorin Poamă, inițiatorii proiectului Scrie despre Tine vă invită marți 10 aprilie ora 11:00 la Teatrul Luni de la Green Hours str. Calea Victoriei 120 la o conferință de presă în care vor prezenta proiectul de teatru independent Scrie despre tine, și vor anunța programul primelor lecturi publice pe textele dezvoltate în cadrul laboratorului.

Scrie despre tine este o platformă deschisă de educație si dezvoltare personală prin artă.

Proiectul propune formarea unor grupuri de lucru în care participanții își antrenează capacitatea de a își povesti experiențe personale, de a observa și descrie contextul în care trăiesc, de a asculta și reprezenta poveștile celor din jur, prin exerciții creative de actorie și dramaturgie. Rezultatul acestor întâlniri este câte o piesă de teatru scrisă de fiecare dintre participanți, care apoi va intra în faza de producție pentru a fi jucată in fața unui public. Cine participă – oricine e dispus să își documenteze și exploreze propriile povești, indiferent de experiența pe care o are in domeniul artistic.

Credem că teatrul poate deveni un instrument activ de investigare a contextului in care trăim. Scrie despre tine construiește un puzzle imens de povești si personaje care ne pot oferi o cheie de înțelegere – ce tip de relații și conflicte apar, care sunt adevăratele subiecte care ii preocupă pe cei din jurul nostru, care sunt temele mari ale lumii care ne înconjoară.

După un an și jumătate de lucru cu prima grupă, echipa ”Scrie despre tine” prezintă rezultatele laboratorului – 8 scenarii pentru teatru, scrise și documentate pe povești personale. Ne propunem sa prezentăm publicului aceste texte in cadrul unor spectacole lectură, al căror program va fi anunțat în cadrul conferinței de presă. Pe lângă lecturi, vom include în programul LunaScrieDespreTine și spectacolele deja produse in cadrul platformei noastre (”Ich clown” si ”Refuz să cresc. Dacă puteți face o mică donație”) și un workshop deschis.

De asemenea, in cadrul conferinței se vor dezbate câteva din următoarele întrebări:

            – Cum a pornit și ce impact a avut asupra participanților acest proiect?

– Cât de mult se poate estetiza o experiență care prezintă un adevăr personal?

– Ce valoare educațională are acest proiect și cum poate fi continuat?

– Cum se pot dezvolta mai departe din punct de vedere artistic poveștile și textele dezvoltate in cadrul atelierului?

Vor vorbi:

Sorin Poama- actor, trainer in cadrul atelierului

Vera Ion– regizor si dramaturg, trainer in cadrul atelierului

Cosmin Briciu– sociolog, participant la atelier

Mihaela Muresanu– cadru didactic asociat Universitatea București, specialist PR, participant la atelier

Olivia Oancea– scriitor, participant la atelier

Corina Ciubotaru– PR manager proiect, participant la atelier

Va rugam sa confirmați participarea la conferința de presă la adresele de email:

teatru@greenhours.ro / scriedespretine@gmail.com / (telefon 0744427583)

PARTENERI ai evenimentelor din LunaScrieDespreTine:

Green Hours, Teatrul Act, Independent84, Platforma (Anexa Mnac)

Godot Cafe-Teatru, Control Club, Carturesti

Înscrieri

SCRIE-NE LA scriedespretine@gmail.com DACA VREI SA TE INSCRII. MAI MULTE DETALII AICI